Pagini

miercuri, 12 august 2009

La tine acasa

Pentru ca pretul chiriilor este foarte mare, si vanzarile inregistrate nu permit sustinerea cheltuielilor, am gasit o solutie pentru iesirea din impas: trimitem oamenii pe teren cu produsele in brate pentru a le gasi un cumparator.

Astazi m-am speriat cand la birou, vine un om care ma intreaba daca sunt interesata de rochite de bumbac, lenjerii, etc. Normal ca nu sunt, i-am zis.. (e criza, nu avem bani pentru cheltuieli neplanificate)..dar el saracu ma intreaba daca nu mai am colege pe aici care sa fie interesate. Din pacate nu am, colega mea e in concediu, asa ca nu am putut ajuta pe un om amarat care vrea sa castige un ban cinstit.

Insa imediat mi-a fugit gandul, la ceea ce se intampla de fapt..nu mai avem locuri de munca, nu mai avem bani pentru a ne sustine si alegem sa mergem din usa-n usa (cum erau cei cu reclame care veneau sa faca demonstratii la client) in vederea cautarii unor oameni interesati de achizitionarea unor produse.

E trist, e greu..dar probabil vom ajunge si mai rau.

7 comentarii:

  1. Probabil ca trebuie sa ma gandesc serios ce am sa fac in cele 10 zile pe care mi le face statul concediu-cadou. Sunt doua saptamani, iti dau seama? :-O

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasa Cora ca noi suntem alaturi de tine, mai putin ca nu te putem ajuta si din punct de vedere financiar...dar cu siguranta te vei descurca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Erau şi înainte... poate erau mai puţini în bucureşti... că deh... voi trăiaţi în "ieconomia di piaţî"... ce-o fi aia nici dracu' nu ştie.
    În bucureşti(din nou cu "b" mic!) se simte criza pentru că acolo s-au cheltuit mult prea mulţi bani de-aiurea şi s-a forţat dezvoltarea sectorului "serviciilor" chiar şi acolo unde nu era nevoie de el !
    În capitală se va ajunge şi mai rău... pe-aici prin Moldova nu se simte criza aproape deloc... şi în general în România REALĂ, şi nu cea imaginară pe care o văd bucureştenii, nu se simte criza pentru că din 1990 încoace e o criză perpetuă !

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehe, am facut si eu in facultate asa ceva. Pe atunci vindeam tigai, casete, periute de dinti, perii de masaj si crede-ma am castigat foarte bine.

    A fost haios ca intr-un loc am vandut vreo 30 de perii de masaj la niste doamne dupa care am mers la sefu' si le-a cumparat si el cadou de Craciun.

    RăspundețiȘtergere
  5. Amuzanta faza Sergiu :) Uite asa raman amintirile din anii de facultate

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt obisnuita cu vanzatorii la locul de munca. De la revolutie am avut mereu oferte de bunuri in cancelarie. Uneori acesti oameni erau foarte tupeisti: se postau in cancelarie si ramaneau acolo ore intregi. De la un timp am inceput sa ne facem griji in privinta securitatii cataloagelor si, mai pe ocolite, mai de-a dreptul le-am spus sa plece. Mai vin si acum, dar si-au schimbat locul de distribuire. Oamenii nu cumpara fiindca au constatat ca sunt pacaliti. Ei insista... Unii vand ca sa castige o paine, iar altii au facut din asta o sursa de profit fara prea multa bataie de cap.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt tare neplacute situatiile ce acest gen..iti dai seama cat tupeu trebuie sa intri in cancelarie ca la tine acasa..urat

    RăspundețiȘtergere