tag:blogger.com,1999:blog-55365884645239557742024-03-13T05:21:42.431+02:00Annein’s BlogMaking NO money online and very proud of it!Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.comBlogger1498125tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-64838380315119753192021-01-29T12:41:00.001+02:002021-01-29T12:41:39.243+02:00Doar placeri?<p style="text-align: justify;">In adolescenta, la un moment dat, mi-am pus intrebari legate de existenta noastra pe pamant. Ma simteam altfel decat lumea, pentru ca vedeam efectiv, diferenta dintre modul meu de a vederea lucrurile si raportarea mea la viata, fata de a celorlalti. Timp indelungat, am trait cu un sentiment de inferioritate, considerand ca eu nu sunt "cum trebuie" si incercam sa "las de la mine" pentru a fi aproape, cat de cat, de ceilalti. Chiar si asa, am crescut cu o permanenta tristete, si o marginalizare temporara pe care o traiam in zilele cotidiene.</p><p style="text-align: justify;">Cand m-am angajat, una dintre colegele mele, ma condamna ca sunt asa cuminte, ca nu-mi traiesc viata, cumva evidenta interpretarea, daca o vedem in antiteza: ea mergand frecvent la diversi tipi noaptea, apoi venind la serviciu, iar eu mergand la Biserica.</p><p style="text-align: justify;">Cu siguranta, modul meu de a trai, atat din punct de vedere spiritual, cotidian si nutritional, cat si profesional, au un aport substantial in ceea ce sunt astazi. Am 35 de ani, ma simt ca un adolescent dornic de a se dezvolta personal, de a fi in pace si bucurie, iar fizic arat tot pe acolo (Nu o spun eu, ca lauda. Este o constatare si afirmatie venita din partea celor din jur). </p><p style="text-align: justify;">Probabil ca starea mea de bine si lumina din ochii albastri e perceputa, uneori ca un magnet. Dar, de ce nu vrem sa facem diferenta dintre o lumina pura si una ireala, bazata pe interes? Arat ca un copil, atitudinea este una feminina, dar nu caracteristica varstei din buletin, ci mai mica. E usor sesizabila diferenta dintre un om "normal",discret si o fata ce vrea sa iasa in evidenta, etalandu-se cu frumusetea fizica.</p><p style="text-align: justify;">Am avut, din nou, "onoarea" de a primi avansuri din partea unei persoane de "rang inalt", din aproape toate punctele de vedere (inclusiv al varstei, cu 10-15 ani in plus), fapt care m-a pus pe ganduri, si mai mult (dupa ce am refuzat, categoric, tot). Am ajuns sa ma intreb iar, oare ce inseamna viata pentru noi?</p><p style="text-align: justify;"> De ce alem sa ne traim viata, cautand (si ) mai multe placeri trupesti, cand avem familie (purtam si verigheta)? Cu siguranta au un aport important, si fiziologic chiar, dar totul are o masura. Sa vrei asa "fara masura", cu diverse persoane? Sa fie un sentiment/dorinta de sustinere a personalitatii noastre puternice si atragatoare?</p><p style="text-align: justify;"> Efemeritatea lucrurilor, satisfactiile de moment, oricare ar fi ele, pot sa ne intunece foarte mult mintea. Pana unde mergem?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-90395690377288241302020-09-09T09:59:00.001+03:002020-09-09T09:59:05.489+03:00Viata - o continua bucurie<p> Cum ar fi aceasta varianta?</p><p>Ne-am dori asa ceva? Am mai aprecia sau 'am sti sa facem diferenta intre bucurie si suparare? </p><p>Probabil ca nu, am considera ca e ceva normal, ca multe alte lucruri bune pe care le facem in mod automat si nu ne bucuram de rezultatul lor (pentru ca asa trebuie, e ceva comun/normal). Ies in evidenta doar greselile, lucrurile rele/grele etc.</p><p>Dar oare daca ar fi invers, o continua suferinta, ar fi la fel simtita aceasta "normalitate"?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-47128888839483603132020-09-07T11:03:00.001+03:002020-09-07T11:03:14.449+03:00A mai trecut un an<p> Peste doua zile, chiar pot spune ca "a mai trecut un an". Am mai adunat ceva experienta la existenta mea pe acest pamant si am inaintat, inca "o data" (poate si fara sa vreau, uneori).</p><p>Viata asta este nimic, efemeritatea lucrurilor si a diversitatii caracterelor umane iti pot da de gandit multe, dar e mai bine sa pastram mintea ocupata intr-un sens constructiv. Nu e bine intotdeauna sa vrei sa intelegi anumite aspecte, poate profunde, ale vietii. Sunt consumatoare de energie, te pot duce catre interpretari subiective, implicit departe de adevar/realitate. Oare merita?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-66773072027746949872020-08-29T14:13:00.002+03:002020-08-29T14:13:39.290+03:00Vine si soarele<p>Dupa orice furtuna iese si soarele, ca atunci cand dupa orice noapte vine si ziua. </p><p>Viata se insenineaza/ se va insenina, doar sa fim deschisi s-o primim si s-o percepem la adevarata ei valoare. </p><p>Nimic nu este imposibil pe lumea asta, cat timp ne dorim sa luptam sa controlam noi mintea. Cand ajungem sa fim "controlati" de ea, totul se termina. Stam doar in intuneric, neputinciosi, ca atunci cand suntem prinsi in lanturi si stam acolo, partial si voit/constient.</p><p>Sa ridicam privirea catre cer. Va iesi soarele, la momentul potrivit...candva.</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-29933127115379763672020-08-25T10:17:00.000+03:002020-08-25T10:17:07.787+03:00De cate ori cadem, de atatea ori sa ne ridicam<p> Avem nevoie de vointa cu toate, si in toate. Uneori e mai usor, alteori este mai greu, dar fara lupta nu vom dobandi cununa. Multe din lucruri ne stau la indemana, sunt langa noi, dar din cauza intunericului din mintea noastra nu putem vedea si discerne nimic.</p><p>Totul este efemer: noi, lumea. Va veni un moment in care toate se vor sfarsi, dar cum voi fi atunci?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-591878273416658592020-08-19T12:50:00.001+03:002020-08-19T12:50:07.731+03:00Puteri<p> Astept cu nerabdare ziua in care totul se va sfarsi, in care voi scapa de povara gandurilor, a durerii pe care am purtat-o intreaga viata in suflet. </p><p>Stiu ca sunt neinsemnate lucrurile, stiu ca sunt cazuri mai grele, dar cred ca fiecare le simtim, subiectiv, uneori foarte greu, poate imposibil de dus. </p><p>Am nadajde ca totul e spre bine, si ca la un moment dat "voi pleca". Incerc sa ma concentrez pe ce am de facut, sa dau tot ce pot, si uneori reusesc, alteori, nu prea.</p><p>Cum sa inaintam, cand nu poti face acel pas, poate salvator?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-85354033021430306312020-08-18T12:05:00.001+03:002020-08-18T12:05:24.773+03:00Suferinta mai "importanta" decat bucuria.<p> Ma uit in urma anilor trecuti si imi amintesc de multe perioade, concedii peste hotare, zone minunate pe unde am trecut, dar in acelasi timp port in suflet regretul multor altor lucruri, care intuneca si partea frumoasa a celor care au fost.</p><p>Imi amintesc ca evitam sa mi se faca poze, voiam sa nu ramana amintiri cu mine, sperand ca va veni sfarsitul si doar asta conta. Acum, imi pare rau ca nu am surprins mai mult din frumusetea acelor locuri si lucruri, vazandu-ma si pe mine acolo. </p><p>Acele vremuri s-au dus, nu se vor mai intoarce, dar suferinta prezenta o aduce la lumina si pe cea anterioara, ceea ce face mai grea situatia. De ce oare exista aceasta tendinta a pune in valoare mai mult partea negativa?</p>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-20334922847658268262020-08-05T11:05:00.000+03:002020-08-05T11:05:00.437+03:00Chiar se intampla lucrurile cand nu te astepti?De multi ani, am inceput un proces de revitalizare ce presupune efort si multa munca. Uneori e greu, uneori realizez schimbarile survenite in/cu mine, dar alteori simt ca nu o sa mai pot lupta prea mult, parca "mi se ia". E trist sa constientizezi anumite bariere pe care le-ai creat, sau ti-au fost create din copilarie si sa realizezi ca o posibila rezolvare este incerta. Stii ca pentru asta trebuie sa incerci sa faci tot ce poti si sa mergi inainte.<div><br /></div><div>Ca orice om, avem dorinte si asteptari, atat de la noi, cat si de la ceilalti. Visam la lucrurile care nu le avem si speram ca, poate, la un moment dat "va veni soarele si pe strada noastra". De multe ori, cand iti pierzi speranta si renunti sa mai crezi ca e posibil, se intampla "miracole" (evident, ca nimic nu poate fi generalizat. Poti sa iti pierzi credinta si sa se accentueze o stare manifestata ca o deznadajde).</div><div><br /></div><div>Personal, de putine ori mi s-au intamplat lucruri frumoase neasteptate, dar intr-adevar uimirea si fericirea pot fi depline. Dar cum ne concentram mai mult asupra raului, decat asupra binelui, cred ca tendinta e sa mergi spre pierderea sperantei, ce survine in urma unei asteptari indelungate.</div><div>Oare cat de bine este sa nu ai asteptari?</div>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-90968065742529716772020-07-30T14:24:00.000+03:002020-07-30T14:24:06.831+03:00Atunci cand nu mai poti...Te opresti putin, respiri adanc si iei o pauza, din orice faci. Daca poti, dormi. Cat de mult, e foarte bine. Va ajuta organismul sa isi refaca depozitele, iar tu vei avea o stare mai buna.<div><br /></div><div>Uneori, ne adancim in situatii din cauza noastra pentru ca nu reusim sa ne raportam la partea pozitiva a oricarei situatii si astfel, sa ramanem intr-o stare de echilibru. </div><div>Cand gandurile dau navala, iar noi nu facem fata situatiei, indepartandu-le (cu rugaciune, sau orice modalitate pe care o consideram benefica), vom ajunge sa nu mai vedem rational nimic. Intervine partea emotionala care atarna greu, dezechilibrandu-ne.</div><div><br /></div><div>Daca ne uitam in urma, cred ca nu au fost putine momentele in care am avut impresia ca nu mai putem, ca nu gasim nicio solutie si nu ne putem gasi starea de pacea. Oare cat din starea noastra era data de conjunctura reala si cat a fost doar povara creata de noi insine, prin ganduri si presupuneri?</div>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-80187587924058960902020-07-25T15:37:00.001+03:002020-07-25T15:37:53.832+03:00De ce nu ne multumim cu ce avem?Cred ca majoritatea dintre noi, cautam ceea ce nu avem. <div>Cand esti intr-o relatie, dar nu te simti implinit esti nefericit. Daca esti singur, poate sunt momente in care te simti nefericit.</div><div><br /></div><div>De ce nu ne bucuram de momente, asa cum sunt? De ce nu ne acceptam starile, asa cum sunt?</div><div>Situatia este aceeasi, nu e mai bine sa ne bucuram de prezent, fara a ne dori mereu altceva, crezand ca fericirea ar trebui sa vina din alta parte?</div>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-12931983738618914742020-07-22T11:49:00.002+03:002020-07-22T11:49:28.734+03:00Inaintam, incetA mai trecut o perioada incarcata, o sesiune "altfel", cu mai multa incertitudine si stres, dar sa incercam sa ne raportam la partea buna a lucrurilor, aceea a faptului ca e mai bine asa, decat sa se fi inghetat anul universitar. Intotdeauna este loc de mai rau, nu?<div><br /></div><div>S-a terminat "distractia" de aproape doua saptamani, dar ma simt epuizata si e atat de greu, cand tragi dupa tine lucruri care astepti sa vezi incotro se vor indrepta.</div><div>Sunt momente in care simt ca imi e foarte greu sa inaintez, dar cu toate astea, chiar si involuntar viata te conduce pana la un punct, cand esti nevoit sa decizi pe mai departe. In acest moment, las si eu lucrurile sa vedem directia lor de a se deplasa. Altceva oricum nu pot face, dar pe cat incerc sa le privesc detasat, nu pot.</div><div><br /></div><div>Oare cum sa fac?</div>Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-49964604011937603232020-05-09T20:19:00.002+03:002020-05-09T20:19:59.840+03:00Ca sa nu uit<div style="text-align: justify;">
Pentru ca nu de putine ori, lucrurile grele parca tot vin, situatia parca se adanceste, cand tu astepti cu stress, rezolvarea ei. Aceasta situatie s-a manifestat si acum cateva zile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Au fost momente in care simteam ca imi este foarte greu sa inaintez. Luam in calcul fel si fel de perspective, dar in loc sa gasesc o solutie, mai rau ma adanceam parca in situatie, pana cand am zis "pas". Astept sa vad ce imi rezerva ziua de maine si in functie de asta, voi decide la momentul respectiv.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La mijlocul lunii martie, ni s-a comunicat, din scurt, ca trebuie sa parasim camerele de camin. Din cauza COVID-ului aveam vacanta o saptamana (cea din saptamana cu Sf.Pasti se mutase acum). Am incercat sa vad daca este obligatorie aceasta decizie de a parasi camera de camin (avand in vedere ca stateam singura) dar din pacate, mi-a fost imposibil si am plecat la Bucuresti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa doua luni, cand masurile Ordonantei de urgenta erau modificate, relaxate, am aflat ca ar trebui sa ma decazez. Aceasta presupunea sa ma prezint intr-o anumita zi, din cursul saptamanii, sa stau maxim 8 ore pentru a-mi lua tot de acolo si sa ma intorc. In acest timp, fiind obligatorie si prezenta la cursurile online. Nu mai zic de faptul ca drumul mi-ar fi luat 14 ore dus-intors si masina personala, nu am.</div>
<div style="text-align: justify;">
O adevarata aventura, foarte multe scenarii si posibilitati in gasirea unei variante de a rezolva, dar nimic concret ce puteam decide.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-a epuizat aceasta incercare de a gasi cea mai buna solutie si nu ma puteam deloc inzdraveni, constienta fiind ca pierd energia fara folos, iar efortul trebuia indreptat spre invatat, ca in doua saptamani incepe urmatoarea distractie: sesiunea online. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cum strigam dupa ajutor atunci cand nu mai putem, asa am facut si eu. Cu lacrimi in ochi, am cerut ajutor Sf.Efrem cel Nou, rugandu-L sa ma indrume cum sa procedez, care e varianta cea mai buna pentru care sa optez. Mi-am luat gandul apoi, vazandu-mi de ce aveam de facut in momentul acela, asteptand vesti de la UMF legate de sesiunea ce urma, fiind sedinta in acea zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe dupa-amiaza, am fost contactata pe social media, de persoana care avea in mana toata problema mea. Marturisesc, cu mana pe mana, ca a fost o minune! Acest lucru era imposibil. Nici in cel mai optimist scenariu, acest lucru nu era posibil. A dat dovada de disponibilitate si deschidere manifestata pentru prima oara, asa cum nu credeam ca ar fi posibil. Aduc recunostinta si multumire, atat pe verticala, cat si pe orizontala!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost momentul in care mi-am amintit ca suntem in data de 5 mai, ziua de cinstire a Sf.Efrem cel Nou, zi in care in urma cu 4 ani (in aceeasi zi) a inceput schimbarea totala a vietii mele, a fost ziua in care a venit, sustinut, ideea de a urma Facultatea de Medicina.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si inca o data, mi s-a amintit ca nu suntem singuri, ca ajutorul vine fix atunci cand avem nevoie..nu mai devreme, nu mai tarziu!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi ce problema ati rezolvat recent? Cum a venit rezolvarea?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-27672080461259770342020-04-25T14:02:00.002+03:002020-04-25T14:20:33.569+03:00Ce conteaza, un accesoriu sau o asigurare/incercare de protectie?<div style="text-align: justify;">
De mult timp, mi-am propus sa nu mai interpretez comportamentul oamenilor din jur. Suntem diferiti, din toate punctele de vedere. In functie de mediul in care am crescut, de educatie si de sistemul de valori, ne-am dezvoltat si suntem persoana de astazi. Nu inseamna, sau poate nu ar trebui sa existe o catalogare, ca unul e mai mult sau mai putin destept, astfel incat sa nu se creeze/intensifice un sentiment de inferioritate. Suntem oameni si atat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori, incerc sa gasesc explicatia rationala pentru unele lucruri care vad ca se intampla pe langa mine, cu speranta ca poate fi in sens constructiv, as avea ceva de invatat. Doar atat. Fiecare e liber sa aleaga cum considera ca e mai bine si bine ar fi sa facem asta, fara a judeca.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De cand cu COVID-ul, oamenii, au inceput sa poarte masti de protectie (inca nu e obligatoriu, cel putin nu in Bucuresti, pana pe 15 mai a.c.). Inca nu am iesit din casa, de cand a intrat in vigoare Ordonanta militara, dar locuiesc la parter si avand biroul langa geam, vad si aud persoanele care trec. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cred ca 80% din celor care au masti de protectie, le tin doar legate de urechi si sprijinite de mandibula (nu mai spun ca cei care le poarta, le a<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: "source sans pro" , sans-serif; font-size: 14px;">ș</span>aza frecvent, atingandu-le).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ma intreb: sa apreciem incercarea persoanelor de a spune ca sunt "protejati" sau ca au un accesoriu suplimentar de purtat, ce probabil va ajunge chiar stylish?</div>
<br />Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-30228251449627203462020-04-24T16:14:00.000+03:002020-04-24T16:14:19.111+03:00La o casa, din nou<div style="text-align: justify;">
De cateva luni, mi-am propus ca voi reveni pe blog si voi incepe sa scriu, asa cum o faceam in trecut. si imi placea foarte mult. Cu siguranta, acum ar fi acelasi simtamant, dar trebuie sa-mi organizez mai bine activitatile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Timpul trece, lucrurile se schimba. Direct sau indirect, constient sau nu, suntem influentati si e nevoie sa ne adaptam schimbarilor ce survin. Trebuie sa mergem inainte, si de preferat, in sens ascendent.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu stiu cu ce sa incep, am multe idei "de asternut" aici. O voi lua treptat, ca macar ce putem sau, din ce putem, sa evitam haosul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Peste cateva luni, voi "sarbatori" doi ani de cand m-am mutat la Iasi, chiar daca, de ceva vreme sunt in Bucuresti. E bine si aici, ar trebui sa fie cel mai bine, poate. Simt ca e acasa, dar parca nu "adevarata" casa. Inca nu stiu sa-mi explic acest sentiment, sau aceasta stare, inca cercetez, dar astept cu nerabdare sa gasesc raspuns. Sunt multe intrebari, legat de asta, care inca nu au raspuns, insa imi doresc ca acestea sa nu se inmulteasca si sa complice lucrurile, ci sa se simplifice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aveti vreo parere, de ce sa fie asa?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-76968484113433245312019-07-21T13:04:00.000+03:002019-07-21T13:04:14.358+03:00De la spus..la realizat. Nimic.<div style="text-align: justify;">
Sunt momente in care povestim cu cei apropiati, ne gandim la perspective, ne facem planuri si realizam cat de frumos ar fi, abia asteptam sa se intample. Trece timpul si cand ar trebui sa se duca la indeplinire cele dorite, realizam ca se intampla fix pe dos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imi amintesc in primul an de facultate, cum vorbeam cu o colega despre cateva planuri pentru viitor. Cat de frumos ar fi sa plecam impreuna, dupa finalizarea studiilor, sa ne angajam intr-o alta tara. Se legase o prietenie foarte frumoasa si deja ne vedeam acolo, departe, povesteam mult pe tema asta, facandu-ne vise.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu siguranta, e greu sa poti aprecia cu certitudine ce se va intampla in viitor (cu cat obiectivul tau este pe o perioada mai indepartata, probabilitatea de realizare este mai mica, asta e bine stiuta din teorie), dar uneori nu tine doar de conjunctura, ci de cat ne dorim noi sa realizam ceea ce ne-am propus. </div>
<div style="text-align: justify;">
In acest caz, intr-adevar, nu s-a putut intampla asa, din cauza faptului ca drumul meu s-a dovedit a fi altul, lucru pe care nu l-as fi crezut posibil, dar s-a intamplat. Astfel, nu s-a putut realiza acea idee.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, la inceputul celei d-a doua facultate, am avut aceleasi momente de a planui cu o colega, ce vom face in vara, dupa sesiune. Lucrurile au fost cat se poate de simple si destul de aproape de momentul prezent, deci cu posibilitatea mare de a putea fi realizate, insa, cred ca au fost cuvinte, doar pentru a purta o conversatie. Vorbeam de faptul ca in vara aceasta, as vrea sa raman in Iasi, sa stau putin timp in Bucuresti, pentru a ma putea plimba mai mult. Ea imi spunea ca mergem impreuna, in multe locuri, dar nimic din cele discutate nu s-a adeverit. Nu stiu cat tine de "asezarea lucrurilor" de la sine, sau cat tine de intentiile noastre, dar mi se pare trist.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-am mai adus aminte azi, de alta persoana care imi spuneau ca dupa sesiune mergem la o casa de copii, la cateva manastiri, etc. si evident, au fost doar in plan. Sincer, din partea acestei persoane nu aveam asteptari. Mi-ar fi placut sa fie asa, insa stiam ca nu va fi. Am sperat pana in ultimul moment si apoi, m-am resemnat. </div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, incep sa nu mai cred. De la inceput, cand aud cuvintele, stiu ca sunt doar pentru conversatie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Incep sa constientizez, cat de departe este realitatea lucrurilor intamplate efectiv, fata de ceea ce vorbim, planificam. Am intalnit putine persoane care daca spun ceva, in general, chiar fac tot posibilul sa duca la indeplinire. (ma refer aici, de la lucruri banale, de zi cu zi, pana la perspective pe termen mediu).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voua nu vi se pare ca spunem multe, doar ca momentul vorbirii sa fie mai incarcat si eventual, sa ne bucuram putin, atunci?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-30107811589992509282019-07-16T19:29:00.000+03:002019-07-16T19:29:03.160+03:00Inca o lectie primita<div style="text-align: justify;">
Stim cu totii ca viata aceasta este plina de surprize, de lucruri neprevazute in orice secunda. Suntem intr-o continua schimbare, supusi permanent la diverse situatii pe care le interpretam subiectiv si care ne duc cu gandul la anumite perspective ale vietii, ca posibil traiect viitor si uneori, in functie de asta ne sunt orientate si deciziile urmatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu degeaba se spune ca: "suntem ceea ce am ales sa fim". Interpretam situatiile, si in functie de dorintele proprii, ne orientam incotro mergem pentru a ne atinge obiectivele, pentru a ajunge acolo unde credem ca ne este locul si a ne gasi implinirea. Din pacate, sau din fericire, uneori ajungem intr-un punct in care realizam ca deciziile luate anterior au fost gresite, ca am inteles total eronat cum stau lucrurile in viata noastra si am ajuns pe un drum care duce la autodistrugere, nicidecum la altceva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Probabil, ca multe persoane se complac situatiei, acceptand realitatea si incercand sa se resemneze, continuandu-si drumul, in directia inceputa anterior.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru unii, se produc anumite schimbari peste care nu poti trece, de care chiar trebuie sa tii cont si sa actionezi in consecinta. Acesta a fost cazul meu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am realizat astazi, cat este de adevarata acea afirmatie: "niciodata sa nu spui, niciodata". In ciuda faptului, ca am stiut aceste cuvinte, in mod inconstient am actionat fix pe dos, iar azi am constientizat pe deplin intelesul acelei fraze.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul trecut, in 2018, pe vremea aceasta l-am imputernicit pe tata sa vina la Iasi sa ma inscrie la medicina, urmand ca pe 25 iulie sa ma prezint la examenul de admitere. A fost o incercare, pentru ca eu ma pregatisem pentru admiterea la Bucuresti, iar informatiile pe care le stiam erau doar logic, nu puteam reda nicio propozitie efectiv din manual (pe acest principiu, bazandu-se in mare parte examenul la biologie), iar cunostintele mele de chimie erau la nivel de incepator, hai sa zic mediu (dar nu mai mult de atat, sigur).</div>
<div style="text-align: justify;">
Am vazut zilele acestea multimea viitorilor candidati, si/sau rudele lor, care asteptau sa se inscrie la facultate. Eram in drum spre casierie, sa platesc o taxa de inscriere a unei colege pentru sesiunea de restante. Am putut compara evolutia si a constientiza, ca am facut un pas spre o directie pe care am negat-o, categoric, ca fiind posibila vreodata. Am finalizat primul an, fiind integralista, si pasesc catre urmatorul an, intelegand si vazand, inca o data, ca totul este posibil. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De paisprezece ani, mi-am gasit multe motive pentru care nu as putea face medicina, sustinandu-le si fiind convinsa in totalitate de ele, crezand ca drumul meu este altul. Am inaintat asa, neintelegand de ce nu ma regasesc, de ce am sentimentul ca nu apartin locului (din niciun punct de vedere, ca pozitionare geografica sau domeniu in care activez). Pana intr-un moment, cand am spus STOP, asumandu-mi toate riscurile la care ma expuneam. </div>
<div style="text-align: justify;">
A fost momentul in care pot spune, cu mana pe inima, ca am inceput a doua viata, ca acum simt ce inseamna sa porti in suflet bucuria rodului muncii tale si ca intr-adevar, am mai primit o lectie de la viata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Va amintiti ultima "lectie" primita de la viata? O intamplare din care ati invatat ceva?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-88016898650626519872019-06-20T21:04:00.000+03:002019-06-20T21:04:21.829+03:00Cateva cuvinte<div style="text-align: justify;">
A fost o perioada putin incarcata. Nu am realizat cand a trecut, atentia fiindu-mi indreptata asupra lucrurilor petrecute in prezent. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De pe 3 martie pana pe 27 mai a fost, parca, o stare de euforie, impletita cu o stare de suferinta, nerabdare, incertitudine. A fost un zbucium total si o lupta intre constient - subconstient - inima extrem de mare, insa m-a ajutat Dumnezeu si de data asta, Slava Lui si multumire. Am inceput, adevarata suferinta fix inainte de a incepe sesiunea, ceea ce m-a ajutat enorm, ca altfel toate sesiunea mi-ar fi fost compromisa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost o lectie din care am invatat multe, o lectia in urma careia mi s-au deschis ochii sa vad altfel oamenii, decat ii credeam si imi imaginam ca sunt, sau ar trebui sa fie (mai ales cei care vin din familii cu frati multi, cu tatal preot).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sprijinul si ridicarea mi-a venit din Sf.Biserica, participand la Sfanta Liturghie si din grija parintelui slujitor de la Biserica unde merg. Imi doresc, si intentionez in acelasi timp, sa revin cu amanunte legate de viata de aici in Iasi, de schimbarile produse in si cu mine, iar acum ca se va termina sesiunea, nadajduiesc ca voi avea mai mult timp sa revin, sa pot face asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pana atunci as vrea sa va impartasesc cateva idei, care mi-au mers la suflet si care mi-au ramas in minte, fiindu-mi de mare ajutor la momentul in care le-am auzit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Inainte de o saptamana din sesiune, in care aveam doua examene grele, o prietena imi trimite mesaj si-mi spune: "Ana spune-i parintelui sa se roage pentru noi, ca avem exemene grele". Initial, ii raspund ca mi-e rusine sa ii spun, apoi cu sufletul totusi intristat ca nu pot da curs rugamintii ei, indraznesc si-i spun parintelui, iar raspunsul primit a fost unul pe care il consider exceptional: "examenele vin si trec, conteaza viata cum ne-o ducem".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi: "murim si inviem in fiecare zi, pentru Iisus Hristos"; "o luam de la capat in fiecare zi"; "v-ati speriat voi, in urma unei caderi, dar asa este intreaga viata, cu caderi si ridicari" "tinta noastra este Hristos". </div>
<div style="text-align: justify;">
Asa cand doar le enumeri, cu siguranta nu reprezinta mare lucru, decat atunci cand le duci intr-un context, insa consider ca macar informativ si tot pot fi de folos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi va amintiti de idei asa scurte, ce au rezonat in minte si inima?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-12372633729927070452019-04-15T19:11:00.000+03:002019-04-15T19:11:25.984+03:00O noua experienta<div style="text-align: justify;">
De cand am schimbat datele problemei si am plecat pe noul drum, depun toate eforturile, constiente, pentru a aduce modificari si in comportament, gandire pentru a inlatura, macar unele, din barierele pe care stiu ca mi le-am format in/din trecut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Incerc ca, aproape, in fiecare zi sa fac ceva diferit. Plecand de la aceasta idee, am ales sa ma inscriu ca voluntar la Congressis, un Congres International, in Iasi, pentru studentii medicinisti, respectiv tinerii doctori. Nu stiam absolut nimic despre el, nici ce presupune activitatea efectiva pe care urma s-o desfasor, dar pentru ca intotdeauna imi fac scenarii, nejustificate, care ma incarca negativ si imi dau o stare tensionata, am zis ca trebuie sa ma expun, sa mai scap din "probleme". Nu a fost o decizie deloc rea, cu toate ca, recunosc, am avut ceva emotii inaintea zilei de inceput, ca nu ma voi descurca, insa cred ca au fost benefice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am facut parte din departamentul de Workshops&Conferences, unde am avut alaturi niste oameni minunati, total alt mediu decat la cel la care ma asteptam (din experienta traita prin activitatile de la Bucuresti). Pana si in momentele de tensiune maxima, de oboseala, ce parca nu se mai putea opri din acumulare, indiferent cat de multe solicitari veneau (lucruri simultan aparute), raspunsul lor era unul cat se poate de calm si de intelegator, oferind ajutor, neconditionat. Este total altfel sa lucrezi in echipa cu astfel de persoane, inimaginabil pentru mine, anterior.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am ocupat de doua workshop-uri, unul despre Acces Vascular si unul legat de Celule Stem. Ambele extrem de interesante. Erau studenti participanti in anii terminali, care spuneau ca niciodata, la vreo lucrare practica (LP numit in facultate), nu au luat parte la o astfel de experienta, nimeni explicandu-le/demonstrandu-le asa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Indemn din toata inima, pe toti studentii sa se indrepte spre activitati de acest gen, sa iasa din cercul care se raporteaza doar invatat pentru materiile studiate la facultate. Nu spun ca nu trebuie invatat pentru facultate, nici vorba, ci doar ca invatatul trebuie sa imbinat cu activitati extracurriculare. Notele nu conteaza, decat in obtinerea/pastrarea unui loc bugetat si a primirii unei burse, insa rezultatele astea te ajuta pe termen scurt doar. Pentru formarea ta pe termen lung, nu este suficient. Pe mine nu m-a intrebat nimeni, niciodata, de vreo nota din ASE, de licenta, sau dizertatie, deci la ce bun sa lupti pentru note? Conteaza doar ce stii tu cu adevarat, si pentru ca dezvoltarea sa fie mai ampla, orientarea tre sa fie multilaterala. </div>
<div style="text-align: justify;">
Probabil aceste lucruri nu ai de unde sa le stii, decat atunci cand treci printr-o situatii de acest gen, de aceea, am vrut sa fac aceste precizari, intrucat mie nu mi-a zis nimeni inainte despre ele. (pana acum, neparticipand, la niciun Congres. Am participat doar la o sesiune de Cercetari Stiintifice, care e, aproape nimic).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi ce experiente ati avut, de care va amintiti cu drag?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-14910964951081421342019-03-23T13:07:00.000+02:002019-03-23T13:07:42.939+02:00Revine...<div style="text-align: justify;">
...primavara,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asa cum natura revine la viata, asa sa "revenim" si noi, la starea cea dintai. La acea stare de pace, de bucurie si implinire sufleteasca, dand la o parte orice greutate sau rana, ce s-ar afla pe/in sufletul nostru.</div>
<div style="text-align: justify;">
Intotdeauna teoria a fost foarte simpla, dar de aplicat in practica, uneori, poate este imposibil, sau cel putin, asa avem noi impresia. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adunam in fiecare zi, lucruri si ganduri care ne framanta, mergem inainte impovarati de greutatile si problemele care nu ne dau pace, pana intr-un moment in care simtim ca nu mai putem si uneori, chiar clacam. In acel moment, avem doua variante: fie luptam sa ne redresam, fie ramanem in intuneric, in proces de autodistrugere. Atunci cand ai pe cineva alaturi, care sa te inteleaga si sa te sustina, probabil te ridici mai usor, insa poti s-o faci oricum, daca ai vointa. (poate am prefera sa stam in zona de confort, e mai simplu, dar sa ne intrebam si care vor fi rezultatele acestei alegeri).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu totii avem stari si stari, momente si momente, dar cu putina lupta in alungarea gandurilor negative si a automotivarii/autosugestionarii mergem inainte, putin mai usor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ati incercat sa mergeti pe strada, si sa dati, mai multa, atentie unei flori de pe marginea strazii, sau a unui copac cu mici lastari? Depuneti un efort cu voi insiva, concentrandu-va pe lucrurile mici din natura, pe lucrurile simple, la indemana, ce va pot aduce un zambet, o bucurie...poate fi un moment de intarire si nadajde in zile mai bune. Foarte multe, daca nu chiar totul, tin (e) doar de cum ne raportam noi la situatii. Cat de multa importanta le dam, atat au, cu atat ne influenteaza (ne consuma energie, sau ne pot incarca, cu bucurie).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Simtim cu totii ca viata e grea, uneori nedreapta, dar ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum, chiar daca vrem, chiar daca am prefera altfel. De aceea, pentru ca nu putem influenta toate lucrurile, macar sa facem ceea ce tine de noi. Alegerea ne apartine, ne bucuram, sau stam suparati pentru aceeasi situatie petrecuta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum natura revine la viata, dupa o perioada grea, de frig si ger, putem sa ne ridicam si noi, bucurandu-ne de ceea ce avem la indemana, gratis?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-65959608759073299712019-03-15T19:50:00.002+02:002019-03-15T19:50:19.691+02:00De ce am dat la medicina?<div style="text-align: justify;">
Zilele trecute la o lucrare practica (seminarii cum stiam ca se numesc in ASE), intr-o mica pauza ni se expune urmatoarea situatie: "ne intra in cabinet un pacient, diagnosticat cu cancer in faza terminala, ce prezinta multe edeme, datorate unei cantitati mici de albumina existente in organism. In cabinet, avem albumina, "la discretie", deci nu avem niciun impediment din punct de vedere al celor necesare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Intrebarea adresata era, daca i-am administra albumina (pentru a incerca echilibrarea)? Din doua grupe, aproximativ 25 de studenti, doar doua persoane au raspuns favorabil. Evident, urmatoarele intrebari au fost, "de ce ati dat la medicina? Daca era vorba de un membru al familie, ati fi procedat la fel?" </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Consider, extrem de importante aceste intrebari, respectiv, situatia in sine. Fiecare dintre noi este liber sa faca alegeri, fiecare dintre noi are un anumit bagaj genetic, cunostinte si experienta acumulata, dar uitam ca suntem creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", chipul l-am primit, insa asemanatoarea o dobandim prin faptele noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare avem dreptul sa decidem, in mod indirect, ce se va intampla cu viata celor care ne calca pragul cabinetului? </div>
<div style="text-align: justify;">
Cum s-ar desfasura lucrurile, daca am tine cont, mai mult, de comunicarea interumana, de influenta psihosomatica pe care am putea avea-o, in relationarea cu ceilalti?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt multe intrebari, poate multe si fara niciun raspuns, dar poate daca vom constientiza cat de multe stau in mainile noastre, ale tuturor, cat de mult conteaza sa fim oameni (si cum asteptam ca ceilalti sa aiba un comportament agreabil, si nu numai, asa sa avem si noi fata de ei), cu mai multa vointa si interes, lucrurile s-ar (mai) schimba, in bine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca totul in jurul nostru evolueaza, daca tehnica e in continua dezvoltare, noi de ce nu luptam sa ne imbunatatim, upgrad-am?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-79333714442813234132019-03-12T15:32:00.000+02:002019-03-12T15:32:10.104+02:00Oare cum?<div style="text-align: justify;">
A inceput Postul Mare, o saptamana cu multa incarcatura duhovniceasca, un moment ce ar trebui sa faca mai intensa starea noastra de pocainta, (nu doar in teorie, cat si practic).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul trecut, pe vremea asta, ma pregateam pentru admiterea la facultate, aveam timp "mai mult" (dar chiar si asa, atunci nu stiam cum sa procedez; se aplica ideea aceea, ca realizam ce am avut, doar atunci cand nu-l mai avem). Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt boboc, cu un program incarcat si cu o cantitate mare de informatii de acumulat, insa in acelasi timp, cu o dorinta launtrica de a fi aproape de Sf.Biserica. Cum sa le imbin pe ambele? In echilibru nu merg duse, nu acum, trebuie sa sacrific "un timp" si nu stiu care. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum ati proceda in locul meu?</div>
Anneinhttp://www.blogger.com/profile/17242876480758835705noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-37798885286756400072019-03-08T20:51:00.001+02:002019-03-08T20:51:50.101+02:008 Martie..in alt oras<div style="text-align: justify;">
Pentru prima oara, ma regasesc intr-un oras "strain" in data de 8 martie. Personal, nu atribui multa importanta acestei zile, si nu numai acesteia, implicit nu prea mi-a pasat de nimic legat de aceasta, pana acum.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt in Iasi de aproape 6 luni, voi reveni cu post-ari legate de cele intamplate anterior, dar pentru prima oara, am simtit ca intr-adevar este o zi speciala, fara a face nimic diferit. Am vazut astazi strazile pline cu flori, de vanzare, evident. Majoritatea persoanelor, fie de sex feminim, fie de sex masculin, purtau in mana flori, lucru ce imi aducea permanent aminte, ca nu e o zi normala.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intamplator, sau nu, am ajuns la Gradina Botanica, unde era o expozitie de flori exotice. Ce pot sa spun, decat ca a fost o minunatie? Cuvintele nu-s suficiente pentru a reda influenta acestei expozitii pentru mine. Ador florile, imi dau o stare de bucurie si parca imi transmit (in interior) un pic, din frumusetea lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am petrecut aceasta zi, alaturi de doi colegi, razand cat nu am ras intr-o saptamana intreaga. </div>
<div style="text-align: justify;">
Voi ce ati facut in aceasta zi? Ceva diferit?</div>
Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-87698684417250139942016-05-06T21:39:00.000+03:002016-05-06T22:12:57.639+03:00Cuvinte minunate..Citesc cu mult drag cuvintele Sf. Ioan de Kronstadt, din cartea " Viata mea in Hristos" si as vrea sa las, uneori, cateva idei, in speranta ca poate sunt de folos si altor persoane (mie imi sunt, majoritatea cred).<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
" Nu cauta la frumusetea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua in seama haina (trupul este o haina vremelnica), ci vezi ce anume imbraca ea; nu te lasa sedus de o casa aratoasa, ci afla mai intai cine sta in ea si ce fel de om, este. Altminteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, il vei injosi pe Imparat, ploconindu-te in fata robului Sau, nedandu-I Imparatului nici cea mai mica parte din cinstea ce i se cuvine. Asijderea, nu sta sa admiri cat de frumos e tiparita cartea, ci cauta sa-i descoperi spiritul; caci altminteri injosesti duhul si inalti trupul, fiindca litera tiparita e trupul, iar cuprinsul cartii, duhul. Nu te lasa vrajit de armonia sunetelor scoase de instrumente si de voci omenesti, ci cauta sa descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Daca acea muzica iti aduce in suflet o stare de liniste, de intelepciune, de sfintenie, ascult-o, nutreste-ti sufletul cu ea. Iar daca prin ea iti patrund in suflet patimi, nu o mai asculta, tine-te deoparte de trupul si de spiritul acelei muzici." </div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"> Sursa: Sf.Ioan de Kronstadt, "Viata mea in Hristos", pag.16</span></div>
Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-13001516979027711992016-05-04T20:11:00.000+03:002016-05-04T20:11:47.792+03:00Avem..sau nu avem<div style="text-align: justify;">
" Ce ai tu omule si nu e de la Dumnezeu"?</div>
<div style="text-align: justify;">
Ne gandim oare la asta, vreodata? Sincer, eu nu prea...rar, realizez acest lucru si multumesc pentru toate..spre nevrednicia mea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In schimb, ma gandesc/constientizez ca pentru multe lucruri primite, platim cumva pentru efectul lor.. Si nu in fata lui Dumnezeu, ma raportez doar pe orizontala, la ideea ca atunci cand ne bucuram pentru ceva si la scurt timp, apare un factor disturbator care sa diminueze (sau poate chiar sa inlature) cumva acea placere/euforie. Cum e mai bine, Dumnezeu stie. El are raspunsurile toate, El stie de ce ne expune la astfel de situatii, ca nu-s degeaba sigur, dar parca uneori dor atat de rau ... si ne dorim atat de mult sa ne fie bine, tinem si cu dintii de starea de fericire...uitand ca nimeni nu a intrat in Imparatia Cerului, "nepregatit", si nu dupa o viata traita in desfatari. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sa ne rugam sa le primim pe toate cu bucurie, sa nu cartim si sa ne ducem "corect" crucea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare cum e mai bine?</div>
Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5536588464523955774.post-19033632377297557582016-04-25T15:28:00.001+03:002016-04-25T15:28:26.058+03:00Daca va doriti ceva cu adevarat..mergeti pana la capat<div style="text-align: justify;">
Aceasta este concluzia pe care am tras-o, acum, gandindu-ma ce as putea sa povestesc, astfel incat sa nu fie lauda.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In primul rand, pot sa va spun ca aceasta calatorie a mea in Grecia a venit dintr-o dorinta imensa de a ajunge la Sf.Efrem cel Nou. Nu de putine ori, citind din cartea cu minunile Sfantului, am plans. Ma emotionau marturisirile oamenilor, legate de ajutorul grabnic pe care l-au primit. Imi doream sa pot ajunge si eu mai aproape de Sfant, dar stiam ca nu merit si nu prea aveam nicio varianta la indemana (decat printr-un pelerinaj organizat de Patriarhia Romana ma gandeam, insa parca nu as fi mers singura), insa am pastrat acea dorinta..pentru atunci cand va fi posibil de adeverit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />Zis si facut, ca la sfarsitul lunii februarie, imi spune o prietena de o varianta de a pleca in Grecia, in luna aprilie. Avand in vedere ca trebuia sa lipsesc o saptamana de la facultate (eram inca in sesiune si nu stiam ce urmeaza sa fie in semestrul urmator), am zis ca e imposibil sa merg. Ma macina acest gand, imi doream prea mult sa merg, si am zis sa ii dau un mesaj, sa o rog sa imi aduca ceva din locurile unde urma sa mearga (acceptand sa ii dau bani inainte), numai ca in acel moment mi-au izbucnit, in forta, lacrimile. Am realizat atunci cat de tare durea acel gand, ca nu voi putea merge...dar m-am gandit ca daca o sa vrea Bunul Dumnezeu sa merg, va face El posibila aceasta plecare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Zis si facut, am terminat sesiunea..a aparut orarul, trecuse deja o luna aproape..nu stiam daca mai sunt locuri, insa am dat un e-mail sa intreb (fiind aproape convinsa ca nu mai sunt) si raspunsul primit a fost ca mai sunt, 3 locuri disponibile. Bucuria a fost maxima, am mers imediat sa platesc avansul si cu ajutorul lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai, am reusit sa imi realizez acest vis.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ajunsa acolo, pe langa programul stabilit am aflat si de posibilitatea de a merge la Sf. Nicolae Planas, de care nu auzisem niciodata (spre nevrednicia mea). A fost foarte interesant, ca am refuzat un obiectiv propus pentru acea zi in Atena si am ales sa mergem la Sf. Nicolae Planas, dar nimeni nu stia exact unde este sau cum putem ajunge. Am intrebat pe cineva, ne indrumase catre o Biserica, dar nu stia sigur (intrucat sunt ff multe Biserici in Atena).Astfel am ajuns acolo si nu era. In schimb, in acel loc am primit o alta indrumare, pe care am urmat-o (am schimbat traseul, am apelat la metrou, etc.) si de data asta a fost cu folos. Numai ca atunci cand am ajuns..Biserica era inchisa. Am zis sa ne rugam de la usa, ca ne aude Sfantul oricum..si ce credeti? La cateva secunde, ni se deschide usa..un om din interior ne-a permis accesul, pentru putin timp, pentru a ne inchina. Am ramas fara cuvinte, nimeni nu se astepta! Sfantul ne-a primit si ne-a daruit si cateva iconite, spre Slava lui Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un caz asemanator a fost la Pr. Paisie Aghioritul, care avea accesul oprit lunea, miercurea si vinerea, iar noi eram acolo intr-o zi de miercuri, afland acest detaliu cand deja eram pe drum. Cat pe ce era sa facem stanga imprejur, pt ca soferul incepuse manevrele de intoarcere, si sa nu mai ajungem.</div>
<div style="text-align: justify;">
Insa, la solicitarea unor persoane, s-a decis totusi sa mergem pana acolo, chiar daca e inchis. Ajunsi, pozand intr-un minunat lan de maci din apropiere, am aflat ca se asteptau niste autocare cu copii si ne puteam alatura lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am dat Slava lui Dumnezeu si am multumit, pentru toate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In concluzie, cand va doriti ceva, faceti tot ce puteti si nu renuntati, indiferent de cum se arata lucrurile aparent..daca e spre folosul nostru, Dumnezeu nu ne lasa!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi ati trait astfel de situatii?</div>
Annehttp://www.blogger.com/profile/18272500004650396387noreply@blogger.com0