Unde sunt cuvintele romanesti..traim in Romania sau ma insel?
La patiserie..o simpla patiserie aflata in subteran..la metrou la Tineretului...vad o eticheta cu pretul unui produs..covridog 3.5 RON..ce o fi ala, s-ar intreba un om in varsta, caruia ii este foame si ar vrea ceva de mancare..ieftin, ca nu are bani de ceva mai mult. Tu..banuiesti..o fi un covrig care are un crenwursti in interior..am mai vazut si la altii..dar pe romaneste descris. Mergi mai departe, si te gandesti..oare noi in vocabular nu mai avem cuvinte, nu ne gasim decat echivalentul in alte limbi?
Si denumirile multor magazine sunt mai mult in engleza, decat in romana..oare ce o sa ajungem..sa vorbim engleza in Romania?
miercuri, 19 decembrie 2012
sâmbătă, 8 decembrie 2012
Suntem nervosi..de mici?
Asa sa fie? Inca din pruncie suntem nervosi si vrem sa fie totul facut dupa placul nostru, corect? Sau poate depinde si de cum suntem crescuti, si de firea fiecaruia?
Parerea mea este ca intr-adevar, sunt multi factori care au contributie in dezvoltarea unui copil..conteaza si mediul in care suntem crescuti, cum sunteti crescuti, de catre cine (ca daca stam la bunici in mediu rural, normal ca e total diferit fata de locuitul in mediul urban), cu ce "resurse",etc.
Nu credeam ca voi ajunge sa spun, ceea ce auzeam la parinti cand eram mica, cum ca "pe vremea mea", lucrurile stateau altfel, ei bine.. am ajuns sa fac asta. Afirm cu tarie, ca pe vremea mea era alfel..si e normal,nu?Lucrurile avanseaza, se desfasoara cu o rapiditate de uneori nu ii putem tine pasu..dar oare cum e mai bine?
Sunt avantaje si dezavantaje in toate, nimic nu perfect..dar chiar si asa, poate balanta inclina intr-o anumita directie,nu? Probabil ca tine si de perceptie,cum vedem lucrurile prin prisma experientei personale.
Mie mi se pare ca in ziua de azi, copiii sunt mult mai nervosi decat eram noi, cand eram mici. Daca mi se spunea ceva, intelegeam..nu stateam in mijlocul drumului sa urlu ca vreau in brate si sa ma uit cum mama nu ma baga in seama, incearcand sa isi vada de drum..intorcand uneori capul in spate, sa vada ce fac. Nu mergeam in supermarket, neputand sa ma dezlipesc de vreo jucatorie sau ceva dulce de la raft, fara sa nu bat din picioare ca eu asta vreau si punct.
Imi amintesc placut de vremea copilariei, cand faceam si eu prostii..dar intelegeam cand nu aveam voie sa fac ceva.
Daca ma gandesc, am avut parte de o impunere a parintilor in stabilirea multor lucruri,nu am avut putere de decizie inca din copilarie..sa am acea libertate de a alege ce vreau, ci doar din ce imi spuneau ai mei ca este bine. Acum parintii sunt mai deschisi fata de cei mici, le ofera mult mai multe decat am avut noi parte , dar sincer..consider ca era mai bine pe vremea noastra..si nu pentru ca sunt conservatoare, as schimba multe din ce a fost in trecut si am intampinat noi..dar parca era altfel. (mai bine)
Nu sunt de acord cu comportamentul atat de irascibil si nervos al copiilor din ziua de azi, daca de mici suntem asa, mai tarziu ce vom face..vom avea crize de nervi necontrolate, vom ajunge sa avem manifestari exagerate in public, sau vom ajunge la violenta? Who knows?
Parerea mea este ca intr-adevar, sunt multi factori care au contributie in dezvoltarea unui copil..conteaza si mediul in care suntem crescuti, cum sunteti crescuti, de catre cine (ca daca stam la bunici in mediu rural, normal ca e total diferit fata de locuitul in mediul urban), cu ce "resurse",etc.
Nu credeam ca voi ajunge sa spun, ceea ce auzeam la parinti cand eram mica, cum ca "pe vremea mea", lucrurile stateau altfel, ei bine.. am ajuns sa fac asta. Afirm cu tarie, ca pe vremea mea era alfel..si e normal,nu?Lucrurile avanseaza, se desfasoara cu o rapiditate de uneori nu ii putem tine pasu..dar oare cum e mai bine?
Sunt avantaje si dezavantaje in toate, nimic nu perfect..dar chiar si asa, poate balanta inclina intr-o anumita directie,nu? Probabil ca tine si de perceptie,cum vedem lucrurile prin prisma experientei personale.
Mie mi se pare ca in ziua de azi, copiii sunt mult mai nervosi decat eram noi, cand eram mici. Daca mi se spunea ceva, intelegeam..nu stateam in mijlocul drumului sa urlu ca vreau in brate si sa ma uit cum mama nu ma baga in seama, incearcand sa isi vada de drum..intorcand uneori capul in spate, sa vada ce fac. Nu mergeam in supermarket, neputand sa ma dezlipesc de vreo jucatorie sau ceva dulce de la raft, fara sa nu bat din picioare ca eu asta vreau si punct.
Imi amintesc placut de vremea copilariei, cand faceam si eu prostii..dar intelegeam cand nu aveam voie sa fac ceva.
Daca ma gandesc, am avut parte de o impunere a parintilor in stabilirea multor lucruri,nu am avut putere de decizie inca din copilarie..sa am acea libertate de a alege ce vreau, ci doar din ce imi spuneau ai mei ca este bine. Acum parintii sunt mai deschisi fata de cei mici, le ofera mult mai multe decat am avut noi parte , dar sincer..consider ca era mai bine pe vremea noastra..si nu pentru ca sunt conservatoare, as schimba multe din ce a fost in trecut si am intampinat noi..dar parca era altfel. (mai bine)
Nu sunt de acord cu comportamentul atat de irascibil si nervos al copiilor din ziua de azi, daca de mici suntem asa, mai tarziu ce vom face..vom avea crize de nervi necontrolate, vom ajunge sa avem manifestari exagerate in public, sau vom ajunge la violenta? Who knows?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)