Greu e sa fii mama

Aseara am fost pentru a doua oara in viata mea la o maternitate, pentru a felicita o mamica tinerica. Fata de prima oara, conditiile de aici erau foarte bune...erau doar doua mamici in salon si iti dadea si bebelul sa stai cu el, insa probabil noaptea il luau..asta nu mai stiu.


Nu puteam sa intram decat pe rand s-o vedem, asa ca am asteptat ceva pe acolo..auzind bebelusii cum plang, si simtind asa cum parca ceva se rupe in interiorul meu.
Cand am mers spre salonul ei, am avut proasta inspiratie de a ma uita stanga, dreapta, si uite cum am vazut mame care se aflau intr-o stare de sanatate foarte foarte proasta, erau cam chinuite..dar nu aveau ce sa faca, trebuiau sa astepte trecerea timpului si ingrijirea asistentelor pentru a-si reveni.

Pe cat de fericit mi s-a parut momentul cand am ajuns in salonul ei, pe atat de trist. Am vazut mamica sleita de puteri, palida si cu o stare generala destul de proasta, dar in acelasi timp vedeai cum ii sticleau ochii de fericire, cum isi tinea bebelusul langa ea, sustinandu-l cu o mana in timp ce papa, si cu cata dragoste il privea. Iar el, micutul, era imbracat intr-un costumas cu caciulita si statea cu ochii inchisi, cu niste unghiute splendide si manca de zor..nu se stia daca are ce sa manance, dar el saracul se chinuia acolo.

Ulterior ma intrebam, oare cum e sentimentul acela de mama? De a avea un puiutz rupt din corpul tau ce are dreptul la viata? De aici au inceput gandurile mele, facand comparatie cu ceea ce am vazut in saloanele alaturate si cu acea dragoste pe care am vazut-o in ochii mamicii. Saracele s-au chinuit, poate au trecut prin momentele cele mai grele ale vietii pentru a aduce pe lume o fiinta mica si scumpa. Si nici macar nu putem spune ca a trecut, ca acele momente grele s-au terminat si de acum nu vor avea parte de ele, din contra.. urmeaza primele zile de mamica, in care trebuie sa-i dai sa pape frecvent, sa incerci sa-l intelegi atunci cand plange, sa-i faci prima baita, si Doamne Fereste daca mai este bolnavior.
Ulterior vor avea intotdeauna o grija pentru el, va creste si le vor aduce atat bucurii cat si probleme..insa indiferent de asta, mama trebui sa-i fie alaturi..aproape toate cad in sarcina mamei, iar daca are sustinere din partea tatalui totul este mai usor..altfel, e crunt.

Trebuie sa acorzi atentie si dragoste ingerasului, cand poate si tu, ca parinte, ai probleme..nici tu nu te simti bine si ai nevoie de dragostea tatalui bebelusului, dar oricum..copilul este copil si trebuie sa primeasca neconditionat tot ce e mai bun..de la dragoste, atentie, pana la tot ce ii este necesar din punct de vedere material.

Si uite cum timpul trece, ajung copii mari, ajung la varsta in care considera ca ei stiu cum este mai bine de procedat si totul li se cuvine, aparand fel si fel de probleme. De aceea e bine ca familia, ambii parinti, sa acorde atentie deosebita modului de educare si crestere al copilului, pentru a evita pe cat se poate, unele probleme din viitor.