Intamplare de seara

In drum spre casa, am trecut pe la un anticariat in zona Piata Universitatii. Am mai mers cu mult timp in urma acolo, de unde mi-am cumparat o carte la un pret foarte foarte bun, speram sa se intample la fel si acum.

De la ultima vizita in acel magazin, lucrurile se schimbasera, erau mult mai multe titluri expuse spre vanzare, insa lipsea un alt lucru destul de important (pentru unii), lipsea zambetul de pe buze a celor care se ocupau de organizarea activitatii acolo..erau niste ciudati (imi pare rau daca veti considera aceasta afirmatie, drept una urata..nu cataloghez oamenii, fiecare este in felul lui, dar unii se vad ca au ceva special, un comportament bizar pentru un om normal, asa erau si acele persoane din respectivul magazin).

Plimbandu-ma putin printre carti, am vazut si manuale de facultate, unele pe care le folosisem personal,si nu putine la numar. Mi-am continuat drumul printre carti, cand la un moment dat m-am gandit ca as putea sa fac o fapta buna, as putea sa donez o parte din cartile pe care le-am scos din biblioteca (printre care si manuale din facultate), acelui anticariat. Nu ma interesa sa le vand, pentru ca initial intentionam sa le duc la ghena de gunoi, dar m-am gandit ca poate unele persoane si-ar dori sa aiba o carte, iar eu le arunc..nu mai vorbesc de faptul ca la fel de bine, poate mergeau reciclate. Zis si facut, le-am pastrat..acum stau pe langa mine, poate poate ma voi atinge de ele, si speram ca in sfarsit voi reusi sa le dau.
Evident ca nu am reusit sa fac nimic, cand nu ai cu cine..nu ai. Sa va zic ce s-a intamplat de fapt, nu mare lucru..dar oricum suficient cat sa plec dezamagita. Am intrebat o tipa care se invartea pe acolo, dar fara succes, ca imediat mi-a recomandat sa vorbesc cu un anumit individ. I-am urmat sfatul si am mers in cautarea respectivei persoane.Am asteptat sa iasa dintr-o vagauna, insa trecand ceva vreme, iar usa de acolo fiind deschisa, am zis sa merg mai aproape, sa-mi cer scuze si sa-l intreb daca il pot retine cu o intrebare cateva secunde. Nu va puteti imagina, cum s-a auzit vocea tipei cu care intrasem in vorba initial, era disperata (ca altfel nu pot sa numesc acea stare)..tipa spunandu-mi ca nu am voie sa intru in acea camera. I-am zis pe un ton calm, ca nu intentionez sa intru nicaieri (sa sufle in san daca s-a speriat de un asemenea gest, ce l-as fi putut face..asta nu i-am mai spus, nu mi-am permis..cu toate ca era o pustoaica mai mica decat mine).

In fine, reusesc sa vorbesc cu acel om, care se uita la mine ca la masini straine. Nici o reactie, niciun fel de intrebare, nimic nimic.
Sau stati..o fii greseala mea? Poate ar fi trebuit sa ii multumesc pentru atentie, sa-mi cer scuze ca mi-am permis sa pun o astfel de intrebare, daca e de acord sa ii aduc niste carti ce le-ar fi putut vinde (fiind intr-o stare foarte buna), iar eu nu asteptam nimic in schimb? Nu stiu raspunsul, dar de fapt nu vreau sa-l stiu, cert este ca am plecat cu fata in pamant si fara cheful de a ma intoarce curand..evidend, acele carti nu le va vedea vreodata.

Nu va mai spun ca prietena care ma insotea, si-a cumparat o carte, iar la casa era o individa (femeie matura, nu ca cea cu care vorbisem anterior), avea un comportament de nu stiu cum de suporta pe ea..sincer nu stiu.

Pe scurt, am gasit acolo, toate persoanele necesare care sa-mi aduca o stare de bine pentru o seara de luni, pentru un inceput sa saptamana cat mai bun.

Uneori, stau si ma gandesc, de ce ma mai mira unele lucruri? Cred ca in general, daca incercam sa stabilim o pondere intre categoriile de persoane, cred ca balanta inclina spre cei care sunt mai putin serviabili (sa nu le zic altfel). Aveti alta parere?