Asa cum vorbeam sambata trecuta intr-un post legat de ce facem sambata, am avut joi si vineri doua examene (o proba scrisa si una practica), pentru care a trebuit sa renunt la alte activitati, sa ma pot ocupa de invatat. Concluzia a fost ca a meritat, dar dupa finalizarea examenelor, adica ieri, am ramas un pic cu o stare aiurea ... ma simteam prost, cu toate ca rational gandind (acum), poate nu era cazul.
Lucrurile s-au desfasurat de maniera urmatoare, ieri am fost chemati la ora 12:00 (fiind ultima grupa ce ar fi trebuit sa intre in sala pentru evaluarea practica a tehnicilor deprinse), si evident ca am stat toata ziua acolo asteptand sa scapam de emotii si stresul inevitabil. Am intrat la ora 17:00 cand eram morti de foame, oboseala, teama, etc.
Extragem o parte dintre noi biletele pentru a vedea ce subiect avem de abordat si ne apucam de treaba. Erau 5 membri ai comisiei de la Minister, directorul scolii si profesorii care ne-au predat efectiv la cursuri. Evident, ma apuc de treaba si vine la mine o doamna, in aparenta amabila, care ma ia la bani marunti: "De ce faci asta?", "Ce inseamna asta?", etc. Ii raspund politicos la toate intrebarile si pare incantata, uimita chiar. La scurt timp pleaca, ramanand in dreapta mea (cu spatele la mine) directorul scolii.
Colegul din diagonala dreapta era pierdut, ii picase un subiect care nu-l stia si-mi cere ajutor. Incerc sa ii atrag atentia sa se uite la mine, ca sa ii pot spune ...dar, nimic, ochelarii nu ii dau voie sa ma vada. Astfel, incerc sa fac tot felul de miscari din maini pentru a-i atrage atentia ... nevazandu-o pe doamna din comisie care a fost la mine inainte.
Neasteptat pentru mine, incepe sa se enerveaze spunand ca asa ceva nu se face, ca in spatele domnului director si in fata dumneai, imi permit sa fac astfel de manifestari? Ca suntem in cadrul unui examen, bla bla.
Incepe sa ma ameninte spunand ca va avea grija de mine, repetand asta de nenumarate ori, astfel incat sa ma simt ultimul om de pe pamant. Ma simteam de parca as fi facut o crima...dar doamna avea perfecta dreptate.
Termin ce am de facut, o rog pe doamna profesoara s-o intrebe daca imi permite sa plec, sau trebuie sa stau sa primesc rasplata pentru comportamentul meu neadecvat, manifestat in sala de examen. Atunci reia povestea, ca e inadmisil ce am facut si pentru asta ma tine cont la ultimul modul, unde va trebui sa realizez o lucrare stiintifica, pe o tema grea. A zis ca nu ma accepta cu o tema usoara (daca tot stiu, sa vin cu o tema serioasa) ... sa fiu foarte atenta, spunand asta cu un pic de zambet in coltul gurii.
M-a speriat tare pedeapsa data ... noot... ce mare lucru, imi aleg o tema complexa si ma voi documenta pe acel subiect. Nu cred ca e nimic in detrimentul meu, din contra..voi cunoaste detalii despre ceva mai complex, ce poate imi va folosi si in viitor.
Dar modul in care a reactionat, si modul in care a repetat de atat de multe ori ce am facut eu (fara ca directorul scolii sa imi spuna ceva, sau sa fie deranjat), mi-a lasat un dezgust. Mi-am cerut scuze in fata tuturor de nenumarate ori, dar fara niciun rezultat. Mi s-a parut hiperbolizata teribil de mult acea faza, acel comportament al meu, neadecvat.
Eram si foarte obosita, de aceea am perceput totul intr-o lumina diferita, dar chiar asa nu imi puteam reveni ... ma simteam prost pentru ceea ce facusem. Dar oare era asa un capat de tara? Mai bine ma sanctiona, facandu-mi altceva (ca erau multe modalitati) si ma lasa in pace, decat sa se joace cu nervii mei.
Am terminat o facultate de stat, si un master in alt domeniu decat aceste cursuri, dar niciodata nu am avut o astfel de intamplare.
Oare acest comportament al meu e izolat? Am avut eu asa un mare tupeu sa fac asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu