A fost o perioada putin incarcata. Nu am realizat cand a trecut, atentia fiindu-mi indreptata asupra lucrurilor petrecute in prezent.
De pe 3 martie pana pe 27 mai a fost, parca, o stare de euforie, impletita cu o stare de suferinta, nerabdare, incertitudine. A fost un zbucium total si o lupta intre constient - subconstient - inima extrem de mare, insa m-a ajutat Dumnezeu si de data asta, Slava Lui si multumire. Am inceput, adevarata suferinta fix inainte de a incepe sesiunea, ceea ce m-a ajutat enorm, ca altfel toate sesiunea mi-ar fi fost compromisa.
A fost o lectie din care am invatat multe, o lectia in urma careia mi s-au deschis ochii sa vad altfel oamenii, decat ii credeam si imi imaginam ca sunt, sau ar trebui sa fie (mai ales cei care vin din familii cu frati multi, cu tatal preot).
Sprijinul si ridicarea mi-a venit din Sf.Biserica, participand la Sfanta Liturghie si din grija parintelui slujitor de la Biserica unde merg. Imi doresc, si intentionez in acelasi timp, sa revin cu amanunte legate de viata de aici in Iasi, de schimbarile produse in si cu mine, iar acum ca se va termina sesiunea, nadajduiesc ca voi avea mai mult timp sa revin, sa pot face asta.
Pana atunci as vrea sa va impartasesc cateva idei, care mi-au mers la suflet si care mi-au ramas in minte, fiindu-mi de mare ajutor la momentul in care le-am auzit.
Inainte de o saptamana din sesiune, in care aveam doua examene grele, o prietena imi trimite mesaj si-mi spune: "Ana spune-i parintelui sa se roage pentru noi, ca avem exemene grele". Initial, ii raspund ca mi-e rusine sa ii spun, apoi cu sufletul totusi intristat ca nu pot da curs rugamintii ei, indraznesc si-i spun parintelui, iar raspunsul primit a fost unul pe care il consider exceptional: "examenele vin si trec, conteaza viata cum ne-o ducem".
Apoi: "murim si inviem in fiecare zi, pentru Iisus Hristos"; "o luam de la capat in fiecare zi"; "v-ati speriat voi, in urma unei caderi, dar asa este intreaga viata, cu caderi si ridicari" "tinta noastra este Hristos".
Asa cand doar le enumeri, cu siguranta nu reprezinta mare lucru, decat atunci cand le duci intr-un context, insa consider ca macar informativ si tot pot fi de folos.
Voi va amintiti de idei asa scurte, ce au rezonat in minte si inima?
