Pagini

vineri, 30 august 2013

Scrisoarea lui Franz Kafka catre tatal sau



Se spune ca multe din lucrurile pe care le facem sunt reprimari ale unor stari, sunt lucruri de care ne dor/deranjeaza si pentru ca nu le putem face fata, incercam sa ne gasim o scapare printr-o anumita activitate, de aici multe persoane incep sa scrie (expunandu-si ideile pe hartie), incep sa danseze (pentru a-si face sufletul sa se elibereze de incarcatura), sau gasesc orice altceva care le este la indemana. 
Personal, ma regasesc in aceste idei ... am inceput sa citesc la o varsta frageda, cand eram mai mult decat trista si fara chef sa fac ceea ce trebuia sa fac la momentul respectiv. Uneori, cand faceam ceva ce nu imi era permis, imi era frica de momentul venirii tatalui meu acasa, iar la un moment dat nu mai suportam gandul ca mai am de asteptat pana voi primi sanctiunea care o meritam, astfel am incercat sa iau carti din biblioteca ( altceva nu prea aveam ce sa fac, pe vremea aceea nu aveam calculator, iar la televizor nu aveam voie pana nu veneau ai mei acasa), astfel am inceput sa citesc ceva care sa ma faca sa uit.
Nu am avut niciodata curajul sa spun cuiva ceea ce am simtit atunci, si nici nu as vrea sa ii reprosez ceva pentru asta, este tatal tau.

Scrisoarea a fost intocmita, cand Franz Kafka avea 36 de ani, si isi exprima cateva din sentimentele acestuia, catre tatal tau in noiembrie 1919, insa se pare ca aceasta nu ar fi ajuns  la destinatar, fiind primita (si netrimisa mai departe) de catre mama lui.
Dragul meu tată,
M-ai întrebat recent de ce spun că îmi este frică de tine. Ca de obicei, nu am fost în stare să găsesc un răspuns întrebării tale, în parte din acelaşi motiv pentru care îmi este frică de tine şi într-o oarecare măsură pentru că a încerca să-ți dau o explicaţie pentru cum a debutat această frică, ar însemna să intru în detalii mult mai adânc decât mi-aş dori. Și chiar de încerc acum să-ţi dau un răspuns în scris, tot incomplet va fi, deoarece, chiar şi când îți scriu, această frică şi consecinţele ei împiedică relaţia cu tine, iar amploarea acestui subiect este cu mult peste puterea mea, chiar dacă pentru tine lucrul acesta părea simplu, cel puțin când vorbeai cu mine sau când le vorbeai altora.
Pentru tine, situația era după cum urmează: toată viața ta ai lucrat din greu, te-ai sacrificat pentru copiii tăi, în special pentru mine, astfel că am avut o copilărie îndestulătoare și am fost liber să învăț ce doream, fără grija de mâine. Nu ai așteptat să-ți fim recunoscători pentru asta, însă te-ai așteptat să ne simțim într-un fel obligați față de tine, să recurgem la un soi de simpatie. În schimb, eu m-am ascuns de tine în camera mea printre cărți cu prietenii mei țicniți cu tot felul de idei nebunești. Niciodată nu ți-am vorbit sincer, niciodată nu am venit cu tine la sinagogă și nici nu te-am vizitat cât ai stat la Franzenbad, nici nu am avut vreodată vreun sentiment familial, niciodată nu m-a interesat ce făceai. [...]
Ai simțit o aversiune faţă de scrisul meu şi tot ceea ce, fără să-ți dai seama, avea legătură cu asta. A fost o metodă prin care am reușit să mă mai distanțez față de tine prin propriile-mi eforturi, chiar dacă asta mi-a amintit într-o oarecare măsură de viermele care, atunci când îl calci, încearcă să se smulgă în toate direcțiile și se trage deoparte. Într-un fel, mă simțeam în siguranță; aveam ocazia să respir liber. Aversiunea pe care o simțeai în mod natural față de ce scriam eu m-a făcut să mă simt bine pentru întâia dată. Deși vanitatea şi ambiţia mea sufereau din cauza felului în care îmi primeai cărțile: ”Las-o pe noptieră!”, am ajuns să fiu chiar încântat de reacția ta, nu dintr-o răutate răzvrătită, nu din desfătarea de a-mi fi confirmat din nou genul de relație pe care o aveam, ci într-un mod spontan, deoarece pentru mine cuvintele tale au sunat cam aşa: ”Acum esti liber!”. Bineînţeles că era o deziluzie; nu eram, sau, ca să mă exprim mai optimist, nu eram încă liber.
În tot ce am scris, am scris despre tine; tot ce am făcut acolo, în scris, până la urmă, a fost să mă plâng pentru că nu am putut plânge pe umărul tău. Îmi luam un îndelung rămas bun și întârziam pe umărul tău. [...] Dar cât de puțin a contat asta! Și n-ar fi meritat să vorbesc despre lucrurile astea dacă nu erau chiar parte din viața mea, căci altfel ar fi trecut neobservate; ele mi-au decis întreaga copilărie, m-au hăituit toată viața, mai târziu s-au transformat în speranță, iar mult mai târziu în disperare, urmărindu-mi – sub forma chipului tău – până și cele mai mărunte decizii.
[...]
Franz

(traducere/adaptare: Oprea Tibi)
Sursa: aici

marți, 27 august 2013

Informatii - tinctura fructe de soc

Astazi am aflat ca se poate prepara in casa, tinctura din fructe de soc, ce este buna pentru eliminarea lichidului din organism, ceea ce duce ulterior si la scaderea in greutate.
Stiam ca poti folosi florile de soc pentru ceai, dar nu stiam ca se pot folosi si acele bobite care apar dupa inflorirea socului, pentru prepararea unei tincturi ce o trebuie consumata zilnica.

Este total diferita de ceea ce gasim ca si variante date spre comercializare, ati incercat?


S-a terminat rabdarea

Aveti cumva de vanzare niste rabdare? Mie aproape ca mi s-a luat, si nu ar fi mare lucru, daca s-ar fi intamplat asta dupa o lunga perioada de timp, in care as fi putut spune ca munca si programul incarcat, m-au epuizat si m-au adus in asemenea stare in care mi s-a luat de toti si de toate.

Am o saptamana doar de cand am revenit la munca zilnica, obositoare e drept. dar trebuie sa gasesc un loc de unde as putea face rost de niste rabdare, ca sa pot rezista pana la vacanta de sarbatori probabil.

Voi stiti?

sâmbătă, 24 august 2013

Sa nu ne condamnam parintii ... niciodata

Chiar daca nu am avut tot ce ne-am dorit in copilarie, chiar daca am tanjit dupa anumite lucruri care le vedeam la cei de langa noi si ni le doream, este bine sa pretuim fiecare clipa petrecuta in compania parintilor, ca nu se stie cand vine momentul si ne vom desparti, pastrand astfel un soi de regrete.

Am gasit pe facebook aceasta fotografie si m-a emotionant, oare cati oameni nu se afla in acea/aceasta situatie?


Informatii tema - recuperare medicala

Pentru ca sunt in cautarea unui subiect, in vederea elaborarii unei lucrari pe partea de recupare medicala, am rugamintea daca imi puteti recomanda si mie niste informatii/carti. 
Nu vreau lucrare gata facuta, am nevoie doar de informatii ca sa pot alege subiectul lucrarii si apoi sa ma pot apuca de treaba.

Ma puteti ajuta, va rog?

vineri, 23 august 2013

Omul in cautarea sensului vietii

Aceasta carte, "Omul in cautarea sensului vietii" scrisa de Victor Franks, dezvaluie din trairile simtite de autor in perioada de detentie intr-un lagar de concentrare de la Auschwitz, amintind prin ce suferinta, chinuri, teama de exterminare poatea sa treaca un simplu om, intr-o perioada a vietii sale. El, autorul, are puterea sa isi depaseasca conditia umana, sa isi gaseasca puterea de a fii tare, chiar daca aparent nu stie daca in afara acelui lagar, cineva drag mai traieste (familia lui: parintii si un frate, fiind omorati in perioada nazista). Aceste momente in care omul reuseste sa depaseasca greutatile de care se loveste, nu sunt suficiente pentru a trai, si spune autorul ca trebuie ca in acelasi timp sa se gaseasca si sensul suferintei, sensul vietii.

La un moment dat, dr. Frankl, in acea perioada de detentie, incepe sa isi puna pe o foaie de hartie, ideile legate de noua sa metoda, logoterapie, in ramane fara ele, fiindu-i confiscate. Dorinta de a rescrie acel manucris l-a ajutat sa supravietuiasca conditiilor nemiloase si ingrozitoare prin care a trecut, bolnav fiind chiar de febra tifoida.

 In cea de-a doua parte a cartii, vorbeste despre cautarea sensului vietii, motto-ul autorului fiind cateva cuvinte ale lui Nietzche: "Cel care are un De Ce pentru care sa traiasca, poata sa suporte aproape orice".

Ce parere aveti despre acest motto?











marți, 20 august 2013

Idei frumoase din "Fluturi" de Irina Binder

Mi-au placut cele doua volume ale cartii mai sus mentionate, am terminat-o cu lacrimi in ochi (si nu pentru ca s-a terminat, ci din cauza continutului cartii ... ceea ce citeam m-a induiosat, simteam ceva de nedescris).

Avand o actiune interesata si destul de incurcata, dar care iti mentine atentia concentrata si nu te lasa sa te opresti, cartea se termina cu o scrisoare lasata de o prietena  inainte de a muri, pentru a fi citita atunci cand aceasta nu va mai fi.  Mie mi s-a parut foarte tare sa citesti ceea ce simtea un om muribund, gandindu-se retroactiv la viata care a avut-o, constient fiind ca zilele ii sunt numarate.

Sa luam si noi la cunostinta din acele idei impartasite de un suflet care vedea cum trece fiecare zi, fiind mai aproape de sfarsit, si care incearca sa ii lase prietenei sale cateva ultime cuvinte, incercand si noi sa facem cat de mult putem, atata timp cat Bunul Dumnezeu, ne va da posibilitatea.

Citez din cartea Irinei Binder, " Printre fluturi"
"... Recunosc, regret ca am parasit lumea asta atat de devreme ... Regret nespus ca nu am apucat sa fac tot ce mi-am dorit, ca nu mi-am implinit vise, ca nu am ras mai mult, ca m-am consumat pentru toate nimicurile, ca din orgoliu am indepartat oameni de mine, ca mi-am refuzat prea multe placeri, ca am amanat sa fac lucruri pe care mi-am dorit sa le fac, ca am muncit pe rupte, pentru lucruri trecatoare, in loc sa ma bucur de viata, ca am pus mandria mai presus de mine si de oameni... Plec cu un suflet incarcat de regrete... si mi-as dori ca tu sa nu faci la fel ca mine. Sa nu te irosesti in zadar, sa nu-ti sacrifici viata muncind pentru lucruri, sa cauti sa fii fericita, sa nu iti refuzi nimic, sa nu traiesti amanand ca si cum ai trai vesnic, pentru ca nu se stie cand vine sfarsitul si nu as vrea sa ai la fel de multe regrete ca mine. Vreau sa-mi promiti ca nu vei tine niciodata cont de varsta, vreau sa nu consideri niciodata ca e prea devreme sau prea tarziu pentru a trai asa cum vrei, pentru a iubi, pentru a face nebunii, vreau sa stiu ca te bucuri din plin! Sa nu mai spui niciodata cati ani ai, sa nu uiti ca ai dreptul si poti fi mereu si copil si femeie, ca niciodata nu va fi tarziu sa o iei de la inceput, ca sa te indragostesti si sa te reinventezi. Profita de fiecare clipa, ia iubirea care ti se ofera cu ambele maini, tine cu dintii de orice clipa de fericire si lupta pentru visele tale!
     Sa nu uiti niciodata cine esti, sa nu lasi oamenii sa te transforme in cine vor ei sa fii, nu uita ca esti un om minunat, ca ai in tine puteri nebanuite de a schimba lumea in bine si de a infrumuseta suflete! Traieste frumos, cauta sa insemni ceva bun in viata oamenilor, retrage-te atunci cand simti ca nu mai apartii unui loc sau unui suflet si ia-o de la inceput, ori de cate ori va trebui...
...
     Iubeste si lasa-te iubita, iarta dar nu uita, iar daca vei cadea, ridica-te si mergi mai departe si nu da nimanui satisfactia sa te vada la pamant! Nu uita ca ai dreptul sa faci ce vrei cu viata ta, sa alegi ce vrei si nimeni nu are dreptul sa te judece, pentru felul in care iti traiesti viata.
     Sa nu-ti fie teama sa plangi, sa razi sau sa vorbesti deschis despre ceea ce simti, fii sincera cu ceilalti, dar mai ales fii sincera cu tine si orice vei face, fa-o in asa fel incat sa-i poti privi pe ceilalti cu demnitate, sa nu-ti fie rusine cu cine esti.
...
     Nu te grabi sa vii aici, ramai in vaita cat mai mult posibil pentru ca aici avem eternitatea.
...
Si nu uita niciodata: Nihil Sine Deo - Nimic fara Dumnezeu "

Inchei si eu aici, cu lacrimi in ochi.

Festival de teatru indepedent (de orice) - la Muzeul Taranului Roman


Ma gandesc ca ar fi interesat de mers la acest festival, UNDERCLOUD, ce se desfasoara pana pe 31 august, oare merita?
              

luni, 19 august 2013

Mergeti la concert?

Pentru ca nimic nu este intamplator, la intalnirea de ieri cu colegele, am aflat ca va urma un concert de muzica fado in Bucuresti. Pentru mine a fost suficient, pentru ca imediat cum am venit acasa, am cautat mai multe informatii si am aflat ca pe data de 3 octombrie la Sala Palatului, va fi un concert sustinut de Ana Moura.

Bucuria a fost pe masura, pentru ca am ascultat toata seara aceasta muzica si intentionez sa renunt la o zi de la curs, pentru a merge la Sala Palatului la inceputul lunii octombrie, voi veniti?


Nervii astia

Ma intreb daca exista vreo persoana care reuseste sa isi mentina calmul, sa rezolve o situatie mai complicata fara sa se enerveze. Cred ca trebuie multa vointa si sa "lucrezi" putin cu tine, ca imposibil cu siguranta nu este.

De fel, ma consider o persoana calma, insa am si momente in care reactionez repede la orice influenta negativa, fara sa constientizez ca trebuie sa stau linistita si sa nu ma enervez, dar de obicei se intampla asta atunci cand sunt obosita si devin usor irascibila.
Uitandu-ma in jur, imi dau seama ca marea majoritate a oamenilor se agita instant pentru toate nimicurile, si nu prea inteleg ce ar putea sa aduca asta bun. Consider ca ce se va intampla, se intampla oricum ... si daca esti nervos (si iti vine sa ii iei pe toti la bataie), si daca esti calm ... insa, e posibil sa ai mai multe sanse sa gasesti o rezolvare mai rapida, daca esti calm. Cu siguranta depinde de situatie, si cat de complexa/importanta este, dar ca idee de ce trebuie sa sarim la gatul celor din jur atunci cand ne deranjeaza ceva?

duminică, 18 august 2013

Satisfactia oamenilor ne da putere?

Probabil depinde de fiecare, insa in cazul meu, pot spune cu certitudine ca Da.

Este frumoasa senzatia cand vezi ca cineva capata o stare de bine, datorita muncii tale, iti da puterea sa mergi mai departe si sa mai stergi din alte nemultumiri dobandite anterior. Asta a fost sentimentul pe care l-am trait astazi, cand am facut masaj unor colege...trei.
Chiar daca am avut o zi lunga, si nici aseara nu am dormit bine (cu toate ca ma asteptam sa dorm tun, doar eram la mine acasa), am facut fata la 3 ore de masaj aproape neintrerupt.
Singura problema este ca ma doare putin coloana, dar sper sa-mi treaca ... efortul a meritat. Am reusit sa le adorm pe toate, si sa se simta bine!

In concluzie, mie imi da putere acea satisfactie de pe chipul oamenilor, atunci cand i-am ajutat. Pe voi? Observati acest aspect, sau il considerati ca pe ceva normal si treceti cu vederea, rezultatul final?

sâmbătă, 17 august 2013

M-am indragostit de Fado


Am revenit pe meleagurile noastre, dar o parte din mine a ramas in Lisabona.  Este prima oara cand traiesc acest sentiment, este prima oara cand simt ca am plecat cu ceva dintr-o tara straina, pe langa informatiile referitoare la acel tinut al lumii in care traim.

Aseara, fiind ultima zi pe care o petreceam in Lisabona, fiind cazati in cartierul Alfama, am mers intr-un local unde am ascultat muzica fado. Am mai auzit acest gen, inca de cand am ajuns acolo, dar aseara am luat parte la un spectacol live si pot sa va spun cu mana pe inima, ca pe mine m-a fascinat.
Am ascultat acolo cateva melodii, si simteam cum mi se ridica pielea pe mana, acei oameni (interpreti) traiau din toate incheieturile fiecare nota muzicala, iar eu eram cu ei trup si suflet. Ne aflam la o ora tarzie, iar dimineata urma sa plecam devreme, insa eu eram total pierduta in spatiu, nu mai stiam ce inseamna notiunea timpului si as fi stat nedezlipita de acolo, mult timp. Singurul lucru care ma tinea mai aproape de realitate, era prezenta unor persoane (tot romani) care asteptau mancarea, si radeau cu mainile la gura ... nu stiu de ce se distrau, dar sigur nu aveau nicio treaba cu ce se intampla acolo.

 Pe drumul de intoarcere spre casa, de la aeroport, ascultam un post de radio si mi se parea asa o mare porcarie muzica aia, nu se compara cu ce am ascultat anterior ... cu ce am simtit cu o seara inainte, e un sentiment unic, pe care il traiesc pentru prima oara in viata mea.

 La un moment dat, simteam in interior linia melodica pe care o auzisem la fado, iar cand am terminat treaba si am zis sa intru pe net, unde de obicei ascultam muzica online la radio, am simtim nevoia sa ascult muzica fado, nicidecum altceva.

Va las o melodie sa ascultati, daca vreti ... mie imi place, chiar daca unele persoane spun ca toata muzica  de acest gen, suna la fel si este tragica. 

Voi ce parere aveti?

vineri, 16 august 2013

Ebook gratuit ... Casa scarilor

Tocmai am aflat de posibilitatea de a descarca un ebook gratuit de aici, varianta compatibila cu Kindle-ul.

Personal nu am citit aceasta carte, dar o putem face acum, nu-i asa?

In curand se termina

Astazi este ultima zi de petrecut aici, si imi pare rau, evident. Mai e putin si o iau de la capat, intram in rutina zilnica si in stresul nelipsit al fiecarei zile.

Ar trebui traim prezentul, sa ne bucuram de fiecare clipa pe care viata ne-o ofera, si sa nu ne gandim la viitor, nu-i asa? Ei bine, eu nu prea pot ... mi-ar placea ca uneori sa pot opri timpul din loc, sa pot face doar ce vreau, fara sa fiu obligata (in mod indirect) sa intreprind anumite actiuni care imi plac si ma fac sa ma simt bine.

Din pacate, totul este efemer, nu-i asa?

joi, 15 august 2013

In ziua Adormirii Maicii Domnului

Primesc foarte multe mesaje, cu La multi ani, insa doar raspund, multumind, considerand ca astazi nu este o zi de sarbatoare (la adormire nu ne bucuram), si astept ziua de 8 septembrie, cand imi voi lua revansa si voi face si eu urari.

Astfel, nu va spun La multi ani, de Sf. Maria, ci voi amana pentru luna viitoare.

marți, 13 august 2013

E greu sa stai deoparte

Pentru ca am plecat cu mult bagaj de acasa, am zis sa am haine de schimb pentru intreaga saptamana, nu mi-am luat decat o carte, care era deja inceputa. Ma gandeam ca o voi termina repede si va trebui sa imi mai iau altceva, dar am zis sa nu inmultesc kilogramele de carat  si sa ma abtin la o singura carte, dar rau am facut...chiar regret!

Aici cred ca e la moda Isabel Allende, am vazut la cel putin 3 persoane, diverse carti scrise de aceasta autoare. Personal, am citit doar "Paula", dar  le-as citi pe toate deoadata daca as putea, si eventual as sti si portugheza, nu? 

Ma simt de parca sunt dependenta si organismul meu simte nevoia sa injectez in vena putin citit, putin macar! Cand am plecat, m-am bazat ca mai citesc din ce am pe laptop, dar nu am luat in vedere si faptul ca suntem doua persoane si nu putem face in paralel, doua lucruri diferite. 
Asa ca, va rog sa cititi si pentru mine, ca eu ma simt fara maini si fara picioare, iar daca mai vad oameni langa mine care fac asta, mi-am zis ca nu am alta varianta, decat sa ma duc si imi iau o carte in engleza dintr-o librarie, si aia e. 

Totusi, incerc sa ma abtin pentru ca nu mai e mult si ma intorc acasa.

Voi ce mai cititi? Sau ati citit de curand si v-a placut?

Plaja la Cascais

Ieri am mers la plaja din imprejurimile Lisabonei, am mers la Cascais cu trenul, calatoria fiind doar 20 de minute, pentru care am platit 2,7 EUR dus-intors.
Este foarte frumoasa plaja, nisipul fiind de vis, in schimb apa este foarte rece.
Ca sa inchiriezi un sezlong cu umbrela costa 12Eur, sau doar umbrela 7,5EUR.

Seara am mers in Praca do Comercio, la ceva ce nu am mai vazut pana acum ... foarte bine facut.

luni, 12 august 2013

E frumos aici

A mai trecut o zi din acest concediu, dar merita fara ezitare orice zi petrecuta in Lisabona.

Ieri a fost intrarea gratuita la muzee si cateva alte obiective turistice, pana la ora 14:00, astfel am profitat si ne-am plimbat toata ziulica, incat am ajuns noaptea in camera fara niciun pic de putere sa mai spun ceva, efectiv nu mai aveam energie.

Am mancat renumitele Pasteis de Belem, cateva variante de inghetata (aici fiind peste tot Ola, care e de fapt Algida de la noi, dar cu mult mai multe sortimente, si Nestle...ele fiind la orice colt de strada), am baut vin de Porto care e foarte mult, dar cam tare (are 19% alcool), totul a fost bun!

Astazi mergem la plaja, la Cascais sau Estoril, inca nu se stie ... se cerceteaza.

Am inteles ca si in Bucuresti este foarte cald, asa ca va doresc o zi cat se poate de racoroasa ... a mea este sigur, pentru ca la umbra in permanenta este asa.

sâmbătă, 10 august 2013

Concediu ... in Portugalia

Dupa 11 luni am plecat din nou, intr-un concediu putin mai lung decat de obicei, am plecat in Lisabona.

Astazi am ajuns aici si ma declar multumita, este frumos si ma simt foarte bine. A fost cam greu cand am ajuns in centrul orasului, pentru ca drumurile aici sunt cu piatra cubica si sa cari troller-ul dupa tine, nu e tocmai usor, mai ales cand nu stii incotro s-o iei, dar ne-am descurcat.

Am constatat uimita, ca aici multa lume vorbeste/stie engleza, nu ma asteptam sincer. Este singurul oras in care am mers, pana acum, si am putut comunica cu cei din jur. De exemplu, imi amintesc cand am fost la Paris, si am intrebat ceva pe soferul unui autobuz legat de drumul pe care il aveam de parcurs, si se uita la noi confuz, ca nu intelegea nimic, dar parea deranjat de la treaba lui. Aici lumea nu este asa, este foarte de treaba si dispusa sa te ajute, chiar daca nu stie engleza (am intalnit un om mai in varsta intr-un supermarket) care nu stia sa ne recomande ceva, dar s-a dus la un vanzator caruia i-a spus in portugheza ceva si l-a rugat pe el sa ne raspunda), mi s-a parut foarte frumos din partea lui. 

Lisabona este mai mult decat un oras al contrastelor, care face trecerea de la partea moderna la cea veche, pentru mine este ca si o combinatie intre munte/deal si mare. Pe multe distante de mers, urci de parca nu se mai termina drumul respectiv si cu piatra cubica de pe jos, este infernal la un moment dat, mai ales cand ai hoinarit toata ziua.

Pana acum nu am degustat foarte multe din produsele lor traditionale, dar pana acum ce am mancat, mi-a placut, iar preturile in general sunt mult mai ieftine decat in alte capitale ale oraselor europene. De exemplu, o sticla de apa plata de 1.5L costa 0,45 euro in supermarket, iar un bidon de 5L 1,38 euro, putin zic eu.

Voi mai reveni cu pareri despre Lisabona, acum sunt mai mult decat obosita.


vineri, 9 august 2013

Eu nu stiam

Ieri am invatat ceva nou, si va spun si voua, poate ajuta pe cineva.

- stiati ca omul poate ridica pana la 880 kg, daca face miscarea corect? Coloana vertebrala sustine greutatea daca stim cum s-o facem, in caz contrar suntem "pa". 

- stiati ca trebuie sa avem grija cum ne aplecam, atunci cand trebuie sa ridicam ceva de jos? Corect este sa ne aplecam cu greutatea pe genunchi si nu aplecati in fata. E ca si cum am face genoflexiuni si ne lasam in jos, cu toata greutatea pe picioare.

- cand ne trezim dimineata nu trebuie sa coboram brusc din pat, ci trebuie sa ne intindem ca pisicile si sa coboram incet si armonios, pentru ca oasele corpului se relaxeaza noaptea si cand incepem sa facem miscare, aceasta trebuie sa fie usoara, sa pregatim incalzirea pentru a face miscarile mai ample.

- hernia de disc apare cand se sparge inelul discului vertebral, iar acesta se sparge in special atunci cand nu e hidratat, mai exact hidratarea vertebrelor inseamna miscare cat de multa.

Aceste notiuni nu sunt filozofice, nu sunt din cartile de medicina, ci doar cuvinte impartasite de un terapeut.

joi, 8 august 2013

Scrisoarea lui Charlie Chaplin catre fiica lui

D-abia am ajuns acasa, dupa o zi lunga si destul de grea, dar asta nu m-a putut tine deoparte sa intru putin in alt mediu, astfel am ajuns sa citesc scrisoarea lui Charlie Chaplin catre fiica lui (unul din cei 12 copii pe care i-a avut), cuvinte scrise la varsta de 76 de ani.
Este emotionanta, mie mi-a placut
"Fetita mea!
Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.
Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.
Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.
Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.
Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.
Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.
Tatal tau,
Charlie
Sursa: aici

E bine sa te simti util?

In urma mai multe discutii cu una dintre colegele mele, am devenit foarte interesata de un subiect despre care imi vorbea si o admiram nespus de mult. Mai exact, pe langa faptul ca margeleste foarte mult, imi spunea ca voia sa faca de data asta si sapunuri home made. Eram fascinata de modul in care imi povestea si mi se parea super tare vointa ei de a putea face asta (stiam ca o sa iasa bine, era imposibil sa nu fie asa), eu simtindu-ma incapabila macar sa imi imaginez ca o sa pot realiza asta, nu sa trec si la practica.

In schimb, am zis sa fac si eu ceva, dar s-o iau cu ceva mai usor si uite asa mi-am facut un ser de par hidratant si protectiv si un ulei de masaj calmant si circulator (pentru stimularea circulatiei sangelui si a celei periferice). De ambele sunt foarte incantata! Cand am venit din Vama aveam parul ca o matura, era foarte uscat si foarte rigid, dar s-a nimerit ca fix la intoarcere sa imi fac timp sa pregatesc acel ser pe care l-am folosit pe parul uscat (neavand ulei in compozitie), iar asa parul meu a inceput sa se inmoaie vizibil  (de fel fiind foarte moale si subtire).

Uleiul l-am folosit pentru mama, iar dupa ce l-am intins pe piele simteam cum mi se incalzesc mainile si nu intelegeam de ce, apoi am constientizat ca era de la uleiul folosit.

M-am simtit foarte bine sa pot sa realizez ceva concret, sa iasa un produs din mainile mele, pana acum neintamplandu-se asta, iar pe principiul ca incetul cu incetul se invata alfabetul, intentionez sa imi fac si creme, deodorant, chiar fond de ten, daca mi-or iesi.

Voi ce v-ati pregatit in casa?

Mai e putin

Gata, s-a terminat cu vacanta mea de la invatat... mergem din nou la cursuri, si sper sa rezist pentru ca efortul depus nu este unul chiar mic, important este ca imi place ff mult. O sa fie mult de munca in continuare, mai ales ca este perioada concediilor, dar ne descurcam ... nu murim doar din asta, nu? Trec unele, vin altele ... mergem inainte.

In schimb, de maine o sa fiu in concediu si voi pleca in Portugalia, unde cred ca o sa fie super tare. De fel imi plac calatoriile de acest gen, deci nu vad de ce acum nu mi-ar placea, dar cine stie ce se intampla concret...vom vedea la fata locului.

Daca ati mers si voi pe acolo, imi dati si mie niste sfaturi/ponturi va rog?

luni, 5 august 2013

Unii/unele sunt dedicati job-ului

Ce frumos suna, nu-i asa? Putem spune ca este ideal? Cu siguranta depinde de la caz la caz, zic eu.
 
Sambata dimineata am plecat, intr-o excursie cu mult suspans in Vama Veche. A fost frumos drumul, putin cam rapid, dar am ajuns cu bine la destinatie, multumim lui Dumnezeu. Perioada petrecuta in masina mi-a dat posibilitatea sa privesc ce se intampla in jurul meu, fiind in miscare. Asa am remarcat cat de multe fete erau pe marginea drumului in asteptarea clientilor interesati de obtinerea unor senzatii tari.
 
Nimic neobisnuit in asta, gasim astfel de femei la multe colturi ale acestei tari, dar cea mai tare mi s-a parut o tipa, imbracata cu un tricou galben fosforescent si cu burta la gura. Nu o spun la figurat, si nici nu era grasa, ci doar insarcinata in multe luni, ca burta era mare si multumita acelui tricou, era clar vizibila.
Poate nu era suficient asta, dar sa mai si fumezi mi se pare mult prea mult...pentru toata lumea cred.
Fiind tanara poate nu are alt mijloc de a se intretine si se dedica in totalitate job-ului, dar oare barbatii chiar pot sa isi satisfaca placerile cu o astfel de fata? Oare nu au si ei un mic de minte cat sa isi dea seama ce face acea fata insarcinata?
Ma gandesc totusi ca daca nu ar avea clienti, nu ar mai face asta, nu?

joi, 1 august 2013

De ce toate se invart in jurul banilor?

Observ pe zi cat de orbi suntem, cum se misca toate in jurul banilor si cum aleargam dupa bani, toate se fac doar daca avem de castigat ceva de pe urma unui efort pe care il depunem.

Poate sunt naiva, dar mie mi se pare un pic exagerat totul. E adevarat, daca nu avem bani nu ne putem intretine, dar si fericirea noastra depinde de numarul bancnotelor care le detinem in buzunar/portofel? Oare chiar suntem mai fericiti daca avem bani si dam intr-o parte si in alta? 

Intotdeauna am mers pe principiul ca avand bani mai multi, mai mult vom cheltui si practic nu prea ne alegem cu mare lucru, decat poate cu mai multe grij, dar asta e parerea mea. Din ce am observat, si cu ce situatii m-am confruntat, nu am vazut decat oameni care alearga dupa bani si nu dupa linistea personala, care poate e mai buna din unele puncte de vedere.

Oare ce e mai bine, sa avem bani multi sau sa fim linistiti? Cu amandoua nu se poate, nu am intalnit persoane care sa aiba bani si sa fie linistiti, decat eventual sa fi un actionar pasiv si sa munceasca altii pentru tine, dar in zilele noastre cred ca nu sunt multe exemple de acest gen.