Cum ar fi aceasta varianta?
Ne-am dori asa ceva? Am mai aprecia sau 'am sti sa facem diferenta intre bucurie si suparare?
Probabil ca nu, am considera ca e ceva normal, ca multe alte lucruri bune pe care le facem in mod automat si nu ne bucuram de rezultatul lor (pentru ca asa trebuie, e ceva comun/normal). Ies in evidenta doar greselile, lucrurile rele/grele etc.
Dar oare daca ar fi invers, o continua suferinta, ar fi la fel simtita aceasta "normalitate"?
Peste doua zile, chiar pot spune ca "a mai trecut un an". Am mai adunat ceva experienta la existenta mea pe acest pamant si am inaintat, inca "o data" (poate si fara sa vreau, uneori).
Viata asta este nimic, efemeritatea lucrurilor si a diversitatii caracterelor umane iti pot da de gandit multe, dar e mai bine sa pastram mintea ocupata intr-un sens constructiv. Nu e bine intotdeauna sa vrei sa intelegi anumite aspecte, poate profunde, ale vietii. Sunt consumatoare de energie, te pot duce catre interpretari subiective, implicit departe de adevar/realitate. Oare merita?
