Cum ar fi aceasta varianta?
Ne-am dori asa ceva? Am mai aprecia sau 'am sti sa facem diferenta intre bucurie si suparare?
Probabil ca nu, am considera ca e ceva normal, ca multe alte lucruri bune pe care le facem in mod automat si nu ne bucuram de rezultatul lor (pentru ca asa trebuie, e ceva comun/normal). Ies in evidenta doar greselile, lucrurile rele/grele etc.
Dar oare daca ar fi invers, o continua suferinta, ar fi la fel simtita aceasta "normalitate"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu