Pagini

vineri, 6 mai 2016

Cuvinte minunate..

Citesc cu mult drag cuvintele Sf. Ioan de Kronstadt, din cartea " Viata mea in Hristos" si as vrea sa las, uneori, cateva idei, in speranta ca poate sunt de folos si altor persoane (mie imi sunt, majoritatea cred).

" Nu cauta la frumusetea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua in seama haina (trupul este o haina vremelnica), ci vezi ce anume imbraca ea; nu te lasa sedus de o casa aratoasa, ci afla mai intai cine sta in ea si ce fel de om, este. Altminteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, il vei injosi pe Imparat, ploconindu-te in fata robului Sau, nedandu-I Imparatului nici cea mai mica parte din cinstea ce i se cuvine. Asijderea, nu sta sa admiri cat de frumos e tiparita cartea, ci cauta sa-i descoperi spiritul; caci altminteri injosesti duhul si inalti trupul, fiindca litera tiparita e trupul, iar cuprinsul cartii, duhul. Nu te lasa vrajit de armonia sunetelor scoase de instrumente si de voci omenesti, ci cauta sa descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Daca acea muzica iti aduce in suflet o stare de liniste, de intelepciune, de sfintenie, ascult-o, nutreste-ti sufletul cu ea. Iar daca prin ea iti patrund in suflet patimi, nu o mai asculta, tine-te deoparte de trupul si de spiritul acelei muzici." 
                                                                    Sursa: Sf.Ioan de Kronstadt, "Viata mea in Hristos", pag.16

miercuri, 4 mai 2016

Avem..sau nu avem

" Ce ai tu omule si nu e de la Dumnezeu"?
Ne gandim oare la asta, vreodata? Sincer, eu nu prea...rar, realizez acest lucru si multumesc pentru toate..spre nevrednicia mea.

In schimb, ma gandesc/constientizez ca pentru multe lucruri primite, platim cumva pentru efectul lor.. Si nu in fata lui Dumnezeu, ma raportez doar pe orizontala, la ideea ca atunci cand ne bucuram pentru ceva si la scurt timp, apare un factor disturbator care sa diminueze (sau poate chiar sa inlature) cumva acea placere/euforie. Cum e mai bine, Dumnezeu stie. El are raspunsurile toate, El stie de ce ne expune la astfel de situatii, ca nu-s degeaba sigur, dar parca uneori dor atat de rau ... si ne dorim atat de mult sa ne fie bine, tinem si cu dintii de starea de fericire...uitand ca nimeni nu a intrat in Imparatia Cerului, "nepregatit", si nu dupa o viata traita in desfatari.

Sa ne rugam sa le primim pe toate cu bucurie, sa nu cartim si sa ne ducem "corect" crucea.

Oare cum e mai bine?

luni, 25 aprilie 2016

Daca va doriti ceva cu adevarat..mergeti pana la capat

Aceasta este concluzia pe care am tras-o, acum, gandindu-ma ce as putea sa povestesc, astfel incat sa nu fie lauda.

In primul rand, pot sa va spun ca aceasta calatorie a mea in Grecia a venit dintr-o dorinta imensa de a ajunge la Sf.Efrem cel Nou. Nu de putine ori, citind din cartea cu minunile Sfantului, am plans. Ma emotionau marturisirile oamenilor, legate de ajutorul grabnic pe care l-au primit. Imi doream sa pot ajunge si eu mai aproape de Sfant, dar  stiam ca nu merit si nu prea aveam nicio varianta la indemana (decat printr-un pelerinaj organizat de Patriarhia Romana ma gandeam, insa parca nu as fi mers singura), insa am pastrat acea dorinta..pentru atunci cand va fi posibil de adeverit.

Zis si facut, ca la sfarsitul lunii februarie, imi spune o prietena de o varianta de a pleca in Grecia, in luna aprilie. Avand in vedere ca trebuia sa lipsesc o saptamana de la facultate (eram inca in sesiune si nu stiam ce urmeaza sa fie in semestrul urmator), am zis ca e imposibil sa merg. Ma macina acest gand, imi doream prea mult sa merg, si am zis sa ii dau un mesaj, sa o rog sa imi aduca ceva din locurile unde urma sa mearga (acceptand sa ii dau bani inainte), numai ca in acel moment mi-au izbucnit, in forta, lacrimile. Am realizat atunci cat de tare durea acel gand, ca nu voi putea merge...dar m-am gandit ca daca o sa vrea Bunul Dumnezeu sa merg, va face El posibila aceasta plecare.
Zis si facut, am terminat sesiunea..a aparut orarul, trecuse deja o luna aproape..nu stiam daca mai sunt locuri, insa am dat un e-mail sa intreb (fiind aproape convinsa ca nu mai sunt) si raspunsul primit a fost ca mai sunt, 3 locuri disponibile. Bucuria a fost maxima, am mers imediat sa platesc avansul si cu ajutorul lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai, am reusit sa imi realizez acest vis.

Ajunsa acolo, pe langa programul stabilit am aflat si de posibilitatea de a merge la Sf. Nicolae Planas, de care nu auzisem niciodata (spre nevrednicia mea). A fost foarte interesant, ca am refuzat un obiectiv propus pentru acea zi in Atena si am ales sa mergem la Sf. Nicolae Planas, dar nimeni nu stia exact unde este sau cum putem ajunge. Am intrebat pe cineva, ne indrumase catre o Biserica, dar nu stia sigur (intrucat sunt ff multe Biserici in Atena).Astfel am ajuns acolo si nu era. In schimb, in acel loc am primit o alta indrumare, pe care am urmat-o (am schimbat traseul, am apelat la metrou, etc.) si de data asta a fost cu folos. Numai ca atunci cand am ajuns..Biserica era inchisa. Am zis sa ne rugam de la usa, ca ne aude Sfantul oricum..si ce credeti? La cateva secunde, ni se deschide usa..un om din interior ne-a permis accesul, pentru putin timp, pentru a ne inchina. Am ramas fara cuvinte, nimeni nu se astepta! Sfantul ne-a primit si ne-a daruit si cateva iconite, spre Slava lui Dumnezeu.

Un caz asemanator a fost la Pr. Paisie Aghioritul, care avea accesul oprit lunea, miercurea si vinerea, iar noi eram acolo intr-o zi de miercuri, afland acest detaliu cand deja eram pe drum. Cat pe ce era sa facem stanga imprejur, pt ca soferul incepuse manevrele de intoarcere, si sa nu mai ajungem.
Insa, la solicitarea unor persoane, s-a decis totusi sa mergem pana acolo, chiar daca e inchis. Ajunsi, pozand intr-un minunat lan de maci din apropiere, am aflat ca se asteptau niste autocare cu copii si ne puteam alatura lor.
Am dat Slava lui Dumnezeu si am multumit, pentru toate.

In concluzie, cand va doriti ceva, faceti tot ce puteti si nu renuntati, indiferent de cum se arata lucrurile aparent..daca e spre folosul nostru, Dumnezeu nu ne lasa!

Voi ati trait astfel de situatii?

Ajutor ... din Grecia

Cu ajutorul lui Dumnezeu, si a Sfintilor Sai, am petrecut o saptamana minunata in Grecia, mergand in vizita la Sfinti, ce-mi sunt aproape de sufletul meu.

Este, pe departe, cea mai frumoasa saptamana din viata mea, si nu exagerez..si nici nu e prima oara cand parasesc tara, am avut cu ce compara.
E greu sa descriu in/prin cuvinte acea stare, traita in locuri minunate, de o incarcatura sufleteasca peste puterile omenesti de a intelege, alaturi de un grup de persoane cunoscut cu aceasta ocazie.

Mi-ar placea sa povestesc pe larg aceasta calatorie, insa nu as vrea sa fie ca lauda si ma gandesc ca mai indicat ar fi sa incarc cateva poze, pentru a interpreta subiectiv fiecare dintre voi si sa va formati singuri o parere. (voi reveni cu o postare in acest sens).

Ideea de a posta aici, de a marturisi putin din cele petrecute in Grecia a venit dintr-un gand, acela de a va spune ca am putin ulei sfintit de pe acolo, daca este cuiva de folos, sa imi spuneti...trimit cu drag, si impart bucuria dobandita in urma trecerii pe la Sfinti.


marți, 5 mai 2015

5 mai.. o zi speciala..ziua Sfantului meu drag


Anul trecut am primit imprumut, o carte cu minunile Sfantului, o carte care m-a facut sa plang de nenumarate ori, cand citeam relatarile persoanelor care au fost ajutate si au primit raspuns, in momentele de cumpana pe care le-au avut de trecut.
Am citit despre persoane grav bolnave, despre persoane carora Sf. Efrem cel Nou le-a aratat prezenta Sa in viata fiecaruia, cum multi oameni au fost protejati de la posibile tragedii, cum persoane aflate in examene au fost ajutate si au obtinut rezultate mari si cate si mai cate alte binefaceri savarsite.

Marturisesc ca si eu am simtit prezenta Sfantului, cand mare mi-a fost bucuria sa primesc (tot imprumut) o mica, mica bucatica din sfantul Sau vesmant, pe care l-am purtat cu mine in prima sesiune si mi-a fost de real ajutor. Ca exemplu, pot sa va spun ca primul examen din presesiune, semestrul trecut a fost la biofizica, unde 90% din lucrarile practice nu le aveam terminate (intrucat nu intelesesem ce trebuia sa fac, si nici colegii) si nici nu stiam formule, experimente, fiind indignata ca nu am putut sa imi finalizez lucrarile efectiv. Am plecat la examen cu mari emotii, si ma gandeam oare ce sanse am sa iau aceasta evaluare cand nu stiam formule, nu stiam experimente, lucrarile din timpul semestrului nu erau finalizate? Practic niciuna din punctul meu de vedere, insa mirarea a fost enorma cand biletelul cu subiectul pe care l-am tras, a fost unul despre EKG..fiind predata aceasta tema si la fiziologie. Asta a fost scaparea mea, stiam acest subiect de la alta materie, dar nici nu ma gandisem inainte, "sa imi cada asta, ca stiu" sau "mi-ar placea sa primesc nu stiu ce subiect", consideram ca eram praf la orice subiect as fi avut (fiind singura materia unde ma prezentam in halul asta).
Am iesit din sala de examen cu cea mai mare nota din grupa mea, si i-am multumit Sfantului ca a fost cu mine, am simtit ajutorul si ocrotirea Sa, pentru care ii multumesc din suflet!

De atunci, am continuat sa ma rog Sfantului, simtind intotdeauna aproape o liniste profunda sufleteasca, imediat sau chiar in timpul citirii acatistului.
Imi doresc foarte mult sa ajung si eu in Grecia, la Nea Makri, dar nefiind vrednica de asta, le las pe toate in voia Maicii Domnului si a Sfantului Efrem cel Nou, cand si daca vor randui, voi merge si eu, pentru a-mi lua ceva sa port mereu cu mine ... simtind cum imi ramane sufletul pustiu, cand a trebuit sa dau inapoi bucatica aceea de vesmant pe care am primit-o imprumut.

Pana atunci, am aflat zilele trecute ca a fost adusa si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, o mica particica din sfintele Sale moaste, astfel il avem mai aproape pe Sfantul grabnic ajutator, trebuie doar sa mergem sa il cautam si sa ne rugam Lui.


Sfantul Efrem cel Nou, este Sfantul care imi umple sufletul intotdeauna cu o liniste aparte si imi da putere, cand cad in deznadejde sau in vreun necaz, astfel va indemn sa cititi acatistul Sfantului Efrem cel Nou, si sa simtiti cel putin bucuria pe care am simtit-o eu.

Astazi, 5 mai, praznuim adormirea Sfintiei Sale...sa ne rugam Lui.

luni, 16 februarie 2015

S-a terminat ...

... prima sesiune. Sa o numesc prima? Depinde din ce punct de vedere abordez problema, e prima sesiune din noul ciclu de invatamant, dar nu e prima sesiune din viata mea.

Mi s-a parut ca a trecut foarte greu, nu mai retin cate examene aveam la facultatea anterioara, dar aceasta m-a lasat, pentru moment, fara puteri. Nu am simtit niciodata ca nu mai trece timpul, ci mereu mi se parea ca trece foarte repede, neputand sa acopar tot ce imi doream sa fac, insa pentru o perioada scurta de timp, situatia s-a schimbat. Foarte mult de invatat (cu toate ca am invatat pe parcursul semestrului, plus in vacanta de sarbatori, tocmai pentru a evita suprasolicitarea), parca imposibilitatea de a cuprinde totul. De aici nu a rezultat decat mult stres, survenit in urma acestor aspecte traite/mentionate.

Primul examen a fost cel mai greu, a fost in prima zi din sesiune (cand inainte cu cateva zile am avut examenele din presesiune, cu materie diferita fata de ce urma sa am la examenul scris pentru respectiva materie), iar rezultatele urmau sa vina la sfarsitul sesiunii. Cum nu se poate mai bine, dupa ce ca examenul este greu, emotiile sunt mari, implicit trebuia si asteptarea sa fie pe masura. Nu stiu daca starea de tensiune acumulata in acest moment, s-a extrapolat si la urmatoarele examene, dar parca nu mai veneau rezultatele la niciunul din examenele sustinute, si parca sa astepti pana dupa vacanta cand se afiseaza situatia centralizata la avizer era mai mult. In cele din urma, tot aici am ajuns, intrucat am dat saptamana trecuta doua examene, care vom vedea cum s-au finalizat dupa aceasta saptamana de vacanta, cand probabil vor aparea la avizier. Alt timp de asteptare ... alt timp de suspans.

Per ansamblu a fost bine, nu cred ca am restante si zic ca am note destul de mari, dar este doar o parere subiectiva. Ramane de vazut la sfarsit cum stau lucrurile.

Stiam ca perioada de studentie este frumoasa, dar poate e influentata si de varsta studentului?



miercuri, 8 octombrie 2014

Diferenta ASE si Carol Davila


Am inceput "scoala" de o saptamana, cu mare nerabdare si drag.
 In incercarea de a ma acomoda si a-mi intra intr-un ritm, observ lucrurile pe langa mine si imi fuge direct gandul la experienta anterioara din ASE, pentru a le compara. Ma simt ca o batranica ce a trecut prin viata si e invatata cu multe din lucrurile de care se loveste, insa de fapt sunt multe diferente si schimbarea este una benefica.

In primul rand, primul lucru care mi s-a parut altfel a fost imprumutul cartilor la biblioteca. Daca in ASE le puteam tine o perioada scurta de timp, aici (in Universitatea Carol Davila din Bucuresti) le putem pastra intregul an universitar. Ceea ce inseamna ca la inceputul anului, mergi cu un card la biblioteca si in functie de specializare si a cartilor disponibile, ti se dau manualele (note de curs si LP..Lp-urile sunt Lucrarile Practice, care in ASE erau numite seminarii, sau diverse atlase).
Mi s-a parut foarte tare ca nu trebuie sa ceri tu nimic, ti se da ce se stie ca iti va trebui...ceea ce nu am intalnit pana acum.

In al doilea rand, aici nu se dicteaza. Ma si gandeam cum imi voi rupe mana de scris la Anatomie de exemplu, dar m-am inselat ... la toate cursurile se fac cunoscute informatiile prin prezentari in power point si implicit explicarea notiunilor in acelasi timp, urmand sa primesti totul in format electronic ulterior. La inceput, mi s-a parut un pic aiurea, fiind invata sa scriu si fiind pregatita psihic pentru asta, dar apoi mi-am dat seama ca in felul asta inteleg mai bine, si acasa pot reciti cursurile, amintindu-mi (poate) ceva despre care am vorbit...decat sa scriu fara sa inteleg mare lucru si apoi sa ma uit ca mata in calendar, incercand sa inteleg..sa pot merge mai departe.

Daca am precizat lucruri bune, acum amintesc si ceva ce nu imi place: statul la coada la toaleta. Exista la facultatea mea o singura toaleta pentru fete si evident ca intotdeauna este de asteptat, dar nefiind o chestie peste care sa pot trece...am acceptat situatia ca atare, intrucat nu pot eu schimba nimic.

Ca si concluzie, pana acum cel putin (spun asta ca sunt doar de o saptamana acolo) imi place mai mult stilul si informatiile pe care le primesc, comparativ cu studiile anterioare. Este muult mai greu ca in ASE, nu sufera comparatie, dar stiu ca Dumnezeu ne ajuta pe toti, si nu ma va lasa nici pe mine.

Voua v-a placut in facultate?

sâmbătă, 4 octombrie 2014

La biblioteca


In urma cu multi ani, mergeam frecvent la Biblioteca Mihail Sadoveanu din Piata Romana. Imi placea ca era amplasata intr-o zona accesibila si imi luam carti, ce imi umpleau din timpul liber (mult la momentul respectiv). Intre timp s-a inchis, a intrat in renovare si am rupt contactul cu ea, nici nu stiam daca mai era valabil acel permis pe care il aveam si nici nu m-am interesat. 
M-am angajat la momentul respectiv si am inceput sa imi cumpar cartile pe care mi le doream, fara sa mai merg la imprumut...timpul a trecut si am terminat cu drumurile spre biblioteca, cu toate ca era frumoasa senzatia data de farmecul multimilor de carti amplasate pe rafturile unei sali, mirosul specific si linistea ce te indemna sa nu mai pleci de acolo.

Pentru ca nimic nu e intamplator, am aflat de un atelier de reciclare creativa ce s-a tinut saptamana trecuta la Biblioteca Metropolitana Bucuresti - Mihail Sadoveanu. Mi s-a parut foarte interesanta ideea, inainte lucrand ceva din hartie, activitate ce intra in categoria "reciclare creativa", astfel m-am inscris cu mare nerabdare sa vad ce se va intampla efectiv.
Intalnirea a avut loc weekend-ul de la sfarsitul lunii septembrie si a fost una foarte frumoasa, a meritat fiecare secunda petrecuta alaturi de cateva persoane ce se ocupau printre altele si de reciclarea hartiei. Am facut cateva bratari din hartie, iar eu am lucrat la o geanta pe care intentionez sa o fac.

Locatia intalnirii fiind in cadrul Bibliotecii Mihail Sadoveanu, la sfarsitul atelierului am mers sa imi reinnoiesc permisul de acces, in vederea reluarii drumurilor catre aceasta. Recunosc ca eram un pic sceptica, traiam cu impresia ca nu voi gasi multe carti de actualitate, sau cel putin...mai nou aparute, dar am ales sa ma inscriu pentru acele carti vechi pe care nu le-as mai gasi in alta parte. 
Surpriza a fost mare cand, asteptand sa mi se completeze fisa, am vazut langa mine un raft cu carti din categoria "medicina". Instant parca am intrat in transa...nu stiam ce sa imi iau de acolo, pe toate daca as fi putut..le-as fi luat. Tot uitandu-ma pe acolo, am gasit carti de nutritie pe care intentionam sa le cumpar, erau in lista mea de carti ce urma sa le achizitionez....de aici dorinta si mai mare de a lua acasa, totul daca s-ar fi putut.

 Am intrebat imediat care sunt conditiile de imprumut actuale, intrucat trecerea anilor ma gandeam ca a adus si modificari in politica de imprumut, ceea s-a dovedit a fi adevarat. Daca inainte imprumutam maxim 3 carti pe o perioada de 3 saptamani, acum poti imprumuta 6 carti pe o perioada de 3 saptamani, cu posibilitatea de prelungire.
Daca suna interesant, va spun ca permisul de acces este gratuit si ofera posibilitatea de a merge in mai multe sali de lectura si a altor biblioteci din Bucuresti, iar conditiile sunt foarte bune.

Recomand cu caldura biblioteca Mihail Sadoveanu, de pe Str.Tache Ionescu, Nr.4, aflata la Piata Romana.

La Biblioteca Nationala a Romaniei ati mers?

vineri, 26 septembrie 2014

Film dragut - Maleficent

De curand am vazut un film care m-a binedispus...este un basm care m-a readus in vremea copilariei, creandu-mi o stare de bine..Angelina Jolie isi joaca bine rolul.

Vi-l recomand, merita vazut.

marți, 16 septembrie 2014

Revenire acasa

S-a terminat saptamana petrecuta de Malta, saptamana inceputa acolo cu ziua mea.
A fost superb, nu m-am simtit atat de bine cred ca niciodata.

Mi-a placut foarte mult in Lisabona, credeam ca ea o sa ramana in top, dar cred ca se afla pe aceeasi pozitie cu Malta. 

Nu stiu sa inot, si nu vreau sa invat (imi impun singura limite, stiu ... dar am avut un eveniment urat si psihicul ma opreste sa trec peste el, ca sa pot sa invat, insa nici nu ma chinui ... stiu ca pot trai  fara asta), dar apa este senzatie ... nisipul ... pe masura. Trebuie sa mentionez ca noi am stat in Mellieha, acolo fiind apa cristalina, turqoise si nisipul foarte foarte fin...la fel si in Laguna Albastra. Sunt si parti ale insulei unde plaja este formata din pietre, apa murdara. Nu am fost peste tot ... am mers putin in Golden Bay, unde nu am stat nici 5 minute si am facut cale intoarsa (intrucat apa era foarte murdara, plaja la fel ... pe scurt, conditii mult diferite de plaja din Mellieha), apoi am mers intr-o seara in St. Julian's, dar doar pe o parte a ei.

Voi incerca sa revin cu descriere mai detaliata a acestei saptamani tocmai incheiate in Malta, si va rog sa imi spuneti voi pe unde ati fost si v-ati simtit bine?