Astept cu nerabdare ziua in care totul se va sfarsi, in care voi scapa de povara gandurilor, a durerii pe care am purtat-o intreaga viata in suflet.
Stiu ca sunt neinsemnate lucrurile, stiu ca sunt cazuri mai grele, dar cred ca fiecare le simtim, subiectiv, uneori foarte greu, poate imposibil de dus.
Am nadajde ca totul e spre bine, si ca la un moment dat "voi pleca". Incerc sa ma concentrez pe ce am de facut, sa dau tot ce pot, si uneori reusesc, alteori, nu prea.
Cum sa inaintam, cand nu poti face acel pas, poate salvator?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu