Uneori, ne adancim in situatii din cauza noastra pentru ca nu reusim sa ne raportam la partea pozitiva a oricarei situatii si astfel, sa ramanem intr-o stare de echilibru.
Cand gandurile dau navala, iar noi nu facem fata situatiei, indepartandu-le (cu rugaciune, sau orice modalitate pe care o consideram benefica), vom ajunge sa nu mai vedem rational nimic. Intervine partea emotionala care atarna greu, dezechilibrandu-ne.
Daca ne uitam in urma, cred ca nu au fost putine momentele in care am avut impresia ca nu mai putem, ca nu gasim nicio solutie si nu ne putem gasi starea de pacea. Oare cat din starea noastra era data de conjunctura reala si cat a fost doar povara creata de noi insine, prin ganduri si presupuneri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu