Chiar se intampla lucrurile cand nu te astepti?

De multi ani, am inceput un proces de revitalizare ce presupune efort si multa munca. Uneori e greu, uneori realizez schimbarile survenite in/cu mine, dar alteori simt ca nu o sa mai pot lupta prea mult, parca "mi se ia". E trist sa constientizezi anumite bariere pe care le-ai creat, sau ti-au fost create din copilarie si sa realizezi ca o posibila rezolvare este incerta. Stii ca pentru asta trebuie sa incerci sa faci tot ce poti si sa mergi inainte.

Ca orice om, avem dorinte si asteptari, atat de la noi, cat si de la ceilalti. Visam la lucrurile care nu le avem si speram ca, poate, la un moment dat "va veni soarele si pe strada noastra". De multe ori, cand iti pierzi speranta si renunti sa mai crezi ca e posibil, se intampla "miracole" (evident, ca nimic nu poate fi generalizat. Poti sa iti pierzi credinta si sa se accentueze o stare manifestata ca o deznadajde).

Personal, de putine ori mi s-au intamplat lucruri frumoase neasteptate, dar intr-adevar uimirea si fericirea pot fi depline. Dar cum ne concentram mai mult asupra raului, decat asupra binelui, cred ca tendinta e sa mergi spre pierderea sperantei, ce survine in urma unei asteptari indelungate.

Oare cat de bine este sa nu ai asteptari?