Pagini

miercuri, 23 septembrie 2009

A avea, sau nu, frati/surori

Uneori ma gandesc ca mi-as dori sa am si eu macar un frate sau o sora, cu care sa pot vorbi si pe care sa-l simt aproape. Cand eram mica nu voiam sa aud de asa ceva, voiam ca totul sa fie al meu, fara sa trebuiasca sa il impart cu cineva si fara sa fie nevoie sa am cu cine ma certa.

Acum indemn lumea sa nu ramana doar la un copil, pentru ca este greu sa cresti singur..mai ales cand ajungi la o varsta si te gandesti ca esti singur pe lumea asta, iar in momentul in care parintii tai nu vor mai fi in viata..nu vei mai avea pe nimeni (rudele mele nu sunt in Bucuresti, decat un unchi d-al meu).

Zilele trecute vorbeam cu o colega din Brasov, care este mult mai mare decat mine si are o fetita de 5 ani care merge la gradinita si deja se gateste in fiecare dimineata ca sa le placa baietilor de ea. Venise vorba daca ii mai face o surioara sau un fratior, si a zis ca nu..in vremurile astea e greu de crescut. Am intrebat-o daca nu o sa ii fie greu asa, si ea mi-a zis ca ce ii lipseste cineva cu care sa se paruiasca? I-am zis ca nu, dar e frumos (probabil) sa simti dragostea unui frate/sora, sa ai un ajutor si sa te poti baza pe el..mai ales ca de multe ori viata te pune la atat de multe incercari, si lumea este atat de rea, incat iti este teama sa vorbesti cu cineva strain. D-aia se zice ca atunci cand ai o problema mai bine sa mergi s-o spui unui copac..el te va asculta, nu va spune mai departe si nici nu iti va face rau. Raspunsul pe care l-am primit a fost ca nu, ea stie cum e sa ai frati si nu vrea inca un copil.

E drept, ca sunt cazuri in care relatia intre frati nu este una buna si decat asa, mai bine fara..se gandesc unii. Eu nu cred ca e chiar asa, consider ca totul tine de modul in care ai fost crescut si de modul in care comunici cu cei din jurul tau..daca cu cineva apropiat, ruda cu tine,nu te intelegi, cum sa te intelegi cu un om strain care la un moment dat nu-si vede decat interesul si propria persoana?

Voi aveti frati/surori cu care va intelegi bine? Credeti ca e mai bine singur sau cu alti frati pe langa voi?

13 comentarii:

  1. Eu am o soră. Ne-am certat, dar ne-am şi înţeles. Acum e departe, prin Finlanda, iar uneori mi-e dor să vorbesc cu ea, să stăm la un pahar faţă în faţă, să depănăm amintiri, să discutăm despre planuri. Fară ea cred că viaţa mea ar fi fost mai searbădă, mult mai solitară decât acum. Ea va rămâne mereu sora mea. Acelaşi sânge ne curge prin vene. Cromozomii sunt diferiţi.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. eu sunt singura la parinti si de cand am deschis ochii mi-am dorit un frate/sora,mai ales penttru ca ai mei nu au avut cum sa faca comparatia cu alt copil si eu am iesit cam sifonata:).si eu am o prietena care are frate si o fetitza si nu e prea dornica de alti copii:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu sunt singura la parinti...am crescut singura,de la 5 ani stand mai mult singura pe acasa,de cand ma intorceam de la gradinita/scoala,pana la ora 4,cand veneau ai mei,neavand cine sa stea cu mine...insa nu ma plang,am devenit independenta si mult mai sigura pe mine(am foarte multi prieteni care se tem sa ramana singuri acasa,sau zic...ah...nu e mama acasa,n-are cine sa faca diverse lucruri...)cand am mai crescut,imi doream sa am un frate,cu 2 ani mai mare decat mine,ca sa pot iesi cu el seara,sa ma protejeze...eh...intelegi tu)...apoi am trecut la o alta stare...imi doream un frate/o sora,dar care sa fie adoptat(desi stiind care sunt "riscurile",ex:daca e cazul,pe mine ma pot dezmosteni,insa pe el/ea nu)...fusese un caz,cu o fetita abandonata care,din motive intemeiate,pe care nu le pot preciza,a primit numele nostru de familie...si m-am rugat de ai mei sa o adopte...nu s-a intamplat,asta e...am trecut peste...
    Momentat nu imi doresc frate sau sora,poate e mai bine asa...nu sunt o rasfatata,asa cum crede toata lumea despre copiii singuri la parinti...Marturisesc ca uneori simt nevoia sa cer un sfat,si nu am cui,insa poate e mai bine,pentru ca de multe ori,sfaturile primite nu fac altceva decat sa te indrume prost...

    RăspundețiȘtergere
  4. Anne, eu sunt singur la parinti. Ai mei sunt si ei singuri asa ca este un fel de traditie. Eu personal ma gandesc sa rup traditia dar este doar o idee momentan:D. Cred ca este ideal sa fie doi copii dar depinde totusi de la caz la caz.

    RăspundețiȘtergere
  5. mama mea te-ar sfatui sa faci doi copii, fata si baiat:D, ca asa treci prin toate etapele atat ca mama de baiat cat si de fata, cat despre frati, am un frate cu 5 ani mai mere, si sa sti ca nu se potriveste mereu educatia in modul de formare,atat eu cat si el am primit aceleasi lucruri si aceeasi educatie, suntem atat de diferiti, ca nici nu zici ca am avea acelasi sange. Si noi doi am trecut prin toate etapele si alea bune si rele, momentan e ok. Singura nu m-am simtit si chiar ii multumesc lu frati-miu ca am invatat sa ma bat si sa ma apar:D, erau adevarate lupte greco romane intre noi,lucrurile s-au linistit cand eu am crescut si am inceput sa prin forta si incepuse si pe el sa-l doare un pumn de al meu:)), eu momentan nu stiu cati copii imi doresc, sunt prea egoista sa pot avea grija de cineva, dar asta este momentan daca e sa o cred pe mami :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Fiul meu, cand l-am intrebat daca si-ar dori un frate sau o sora, a zis un NU foarte categoric.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anne, eu sunt de parere ca familia nu ti-o alegi, asa ca e posibil sa nu fii compatibil cu membrii ei, fie ei mama, tata sau frati. Dar si cand exista compatibilitate, eee, atunci e super !

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiecare avem o soarta si trebuie sa ne-o ducem inainte. Poate cu un sprijin e mai usor, dar asta e..de unde sa-mi iau eu frate acum?
    Zicea Printre Ganduri de frate/sora adoptiva..mama a vrut de multe ori sa infieze un copil, asta nu pt ca imi doream eu frate/sora ci pentru ca ii era mila de acei copii fara parinti, insa tata nu a fost de acord..iar eu, nici nu voiam sa aud :) Nu stiu daca acum as accepta, nu cred..mi-ar placea ca eu sa adopt un copil si sa fie al meu..nu sa-l vad ca pe o sora/frate. Dar asta e alta poveste, o sa revin cu un post pe tema asta

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt singura si nu cred ca as fi suportat sa am un frate sau o sora - am un simt al posesiei foarte dezvoltat.

    Si mi s-a intamplat de multe ori ca oameni pe care abia ii cunoscusem si nu imi datorau nimic sa se poarte mult mai frumos cu mine decat proprii mei parinti.

    RăspundețiȘtergere
  10. brontozaurel sunt fel si fel de cazuri. Se intampla si d-asta, dar eu cred ca oricat de rau te-ai putea intelege cu un frate..exista ceva acolo in suflet ce nu-l poti sterge. Ori in cazul unui om strain, e o afectiune, poate, pe moment, nu este etern

    RăspundețiȘtergere
  11. eii eu stiu deja ca si intre frati exista probleme ...eu nuam dar are sotul ...
    Cind fratii cresc si isi fac o familie ...se mai intimpla sa se gindeasca Doar la familia lor ...
    e complicat ...fiecare de multe ori e pentru el ...
    si potio avea Surpriza ca un strain sa iti fie mai aproape ...
    probabil depinde de fiecare in parte !!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu am un frate si ma bucur ca este in viata mea! Si nu ma refer la sprijin sau cerut sfatul. Ne-am si certat, mai ales cand eram mici, am plans, ne-am impacat, au fost momente cand mi-am zis ca daca n-ar fi fratele meu, n-as avea nicio treaba cu el pentru ca suntem destul de diferiti. Dar per total, a fost foarte bine. Nu sunt o persoana care se teme de singuratate, din contra, chiar si cu frate am avut mereu spatiul meu, dar ce e cel mai fain e cand ne intalnim si povestim de cand eram mici, avem glumele noastre pe care doar noi le intelegem, un fel de limbaj secret dezvoltat in timp si daca merg in vizita la parinti, e frumos cand suntem amandoi, mai complotam, ne facem planuri. Acum, fiecare cum crede in privinta numarului de copii. Eu as vrea cel putin 2.

    RăspundețiȘtergere
  13. A NU AVEA FRAŢI/SURORI NICIODATĂ ÎN ROMÂNIA !
    Împărţirea la 1 e întotdeauna exactă! Cea la 2-3-4-5 dă mereu cu virgulă !

    RăspundețiȘtergere