Pagini

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Greu e sa fii mama

Aseara am fost pentru a doua oara in viata mea la o maternitate, pentru a felicita o mamica tinerica. Fata de prima oara, conditiile de aici erau foarte bune...erau doar doua mamici in salon si iti dadea si bebelul sa stai cu el, insa probabil noaptea il luau..asta nu mai stiu.


Nu puteam sa intram decat pe rand s-o vedem, asa ca am asteptat ceva pe acolo..auzind bebelusii cum plang, si simtind asa cum parca ceva se rupe in interiorul meu.
Cand am mers spre salonul ei, am avut proasta inspiratie de a ma uita stanga, dreapta, si uite cum am vazut mame care se aflau intr-o stare de sanatate foarte foarte proasta, erau cam chinuite..dar nu aveau ce sa faca, trebuiau sa astepte trecerea timpului si ingrijirea asistentelor pentru a-si reveni.


Pe cat de fericit mi s-a parut momentul cand am ajuns in salonul ei, pe atat de trist. Am vazut mamica sleita de puteri, palida si cu o stare generala destul de proasta, dar in acelasi timp vedeai cum ii sticleau ochii de fericire, cum isi tinea bebelusul langa ea, sustinandu-l cu o mana in timp ce papa, si cu cata dragoste il privea. Iar el, micutul, era imbracat intr-un costumas cu caciulita si statea cu ochii inchisi, cu niste unghiute splendide si manca de zor..nu se stia daca are ce sa manance, dar el saracul se chinuia acolo.

Ulterior ma intrebam, oare cum e sentimentul acela de mama? De a avea un puiutz rupt din corpul tau ce are dreptul la viata? De aici au inceput gandurile mele, facand comparatie cu ceea ce am vazut in saloanele alaturate si cu acea dragoste pe care am vazut-o in ochii mamicii. Saracele s-au chinuit, poate au trecut prin momentele cele mai grele ale vietii pentru a aduce pe lume o fiinta mica si scumpa. Si nici macar nu putem spune ca a trecut, ca acele momente grele s-au terminat si de acum nu vor avea parte de ele, din contra.. urmeaza primele zile de mamica, in care trebuie sa-i dai sa pape frecvent, sa incerci sa-l intelegi atunci cand plange, sa-i faci prima baita, si Doamne Fereste daca mai este bolnavior.
Ulterior vor avea intotdeauna o grija pentru el, va creste si le vor aduce atat bucurii cat si probleme..insa indiferent de asta, mama trebui sa-i fie alaturi..aproape toate cad in sarcina mamei, iar daca are sustinere din partea tatalui totul este mai usor..altfel, e crunt.

Trebuie sa acorzi atentie si dragoste ingerasului, cand poate si tu, ca parinte, ai probleme..nici tu nu te simti bine si ai nevoie de dragostea tatalui bebelusului, dar oricum..copilul este copil si trebuie sa primeasca neconditionat tot ce e mai bun..de la dragoste, atentie, pana la tot ce ii este necesar din punct de vedere material.

Si uite cum timpul trece, ajung copii mari, ajung la varsta in care considera ca ei stiu cum este mai bine de procedat si totul li se cuvine, aparand fel si fel de probleme. De aceea e bine ca familia, ambii parinti, sa acorde atentie deosebita modului de educare si crestere al copilului, pentru a evita pe cat se poate, unele probleme din viitor.

8 comentarii:

  1. Sa fie sanatosi si sa se bucure de puiul lor!

    L'automne

    RăspundețiȘtergere
  2. E minunat să observi cum creşte minunea de om:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da ai dreptate ...e greu ...o responsabilitate enorma ....dar care aduce si cele mai mari bucurii...
    Felicitari noilor parinti !!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Se pare ca te-a impresionat miracolul nasterii. E adevarat ca inseamna sacrificii şi dureri, dar acestea trec. Prima experientă ca mamica e dulce-amara, pentru ca treci de la agonie la extaz, insa cu timpul uiti de partea mai putin placuta. Important e sa fie micutul sanatos, restul mai trece. Cu aproape 3 ani in urma nasteam primul nostru copil, iar acum ne gindim la al doilea. Imediat dupa nastere nu mai imi doream sa trec vreodata prin acele chinuri. Insa trece vremea si uiti. Noi acum din fericire traim vremuri mai bune, sunt conditii mai bune in spitale, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Iar o mare inventie sunt pampersii, care nu ii mai oparesc pe copii cum a fost in timpurile parintilor nostri.
    Norocosi sunt insa acei bebelusi care se bucura de dragostea si caldura mamei, pentru ca din pacate sunt si cazuri de mame sau parinti cu inima de piatra, ce nu isi merita copiii sau fac gesturi criminale.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intradevar nu este usor sa fi mama, dar pot spune cu mana pe inima ca merita! Eu am nascut acum zece luni jumate,si pana acum consider ca nimic nu se compara cu acest sentiment....intradevar nu este usor sa te trezesti noaptea, sa dormi maxim trei ore legate, dar zambetul bebelusului si nazbatiile pe care le face te fac sa uiti totul...sentimentul de mama, atunci cand si/a dorit copilul este de nedescris in cuvinte. Dupa ce am nascut, mama mea m-a intrebat "Nu este asa ca este cea mai mare satisfactie? a fost mai bine si decat la exampenul de doctorat?" iar eu i/am spus ca nici nu exista termeni de comparatie, si nici macar nu pot descrier in cuvinte, stiu doar ca atunci cand mi-a pus-o doctora in brate, imediat dupa nastere, m-a bufnit plansul si nu imi venea sa cred ca este puiutul meu, iar doctora voia sa mi-o ia, si imi spunea ca trebuie sa o spele, si eu ii ziceam sa mai ma lase 30 de secunde, si o pupam plangand....nimic in viata mea nu este mai minunat decat fiica mea!

    RăspundețiȘtergere
  6. asa este Bianca

    Andra multumesc pentru impartasirea acelor momente, este deosebit intr-adevar. Mie imi e teama de acel moment, dar asta pentru ca probabil nu sunt pregatita pentru asta :)

    RăspundețiȘtergere
  7. ...In primul rand ms pt comment:) si in al doilea rand nici nu stii cate dureri si chinuri sunt in spatele unei nasteri insa intradevar totul dispare cand il vezi acolo la tine in brate si stii ca este sanatos si CA este al tau asta spala orice rau ...si vin si altele mai incolo...asta cand nu ai sustinere si tot el cu mainile lui mici , cu energia debordanta si miile de prostii , iti spala toate lacrimile...eu stiu...MS inca o data ...nice post

    RăspundețiȘtergere
  8. da,e frumos sa fii mama, sa iti privesti copilul crescand, sa inveti sa fii din nou copil...sa te bucuri de fiecare gest,zambet...
    nicio nastere nu este usoara, dar asa cum spunea si Bianca, uiti...iar sentimentul ce-l ai atunci cand iti tii copilul in brate, este minunat.

    RăspundețiȘtergere