Pagini

luni, 12 octombrie 2009

Unde-i cheful?

L-ati luat voi pe tot, nu-i asa? Era frumos sa va ganditi ca mai au si altii nevoie de un pic, nu mult..doar un pic.

E inceput de saptamana si pentru mine parca e sfarsitul acesteia, am atat de multe de facut si nu am nicio tragere de inima..asta pentru ca nu mi-ati mai lasat si mie niste chef, voi sunteti de vina! De unde, doar glumesc..nimeni nu e de vina pentru ca nu-mi place mie sa fac ceea sunt nevoita..dar cum zicea Persy intr-un commentariu..sanatosi le-om duce pe toate.

Perioada asta si vremea de afara imi aminteste de ultimul semestru din facultate, zile in care nu mai vedeam nicio luminita de scapare, dar din fericire a trecut cu bine.

Aveam o materie infecta, cu o profesoara care era spaima facultatii. Tipa era foarte desteapta, studiase la Sorbona si incerca sa "scoata oameni" din noi, fiind foarte exigenta. Imi amintesc ca intotdeauna facea studentii sa se simta injositi, sa creada ca sunt niste persoane care nu stiu ce este aceea inteligenta..pe scurt, iti spunea ca esti prost doar prin adresarile care le facea (spuse cat se poate de frumos fara a te jigni in fata, era totul cu substrat..trebuia sa te prinzi la ce facea referire). Ne era teama mai rau ca de orice atunci cand trecea saptamana si iar aveam cursuri sau seminarii cu ea, mai ales ca aveam de facut un proiect cu niste cerinte de nimeni nu stia sa le dezvolte, nici macar alti profesori de aceeasi materie..ori la fiecare seminar trebuia sustinut o parte din el, dar erai intrebat fix la subiect..nu puteai sa aberezi, sau sa-ti spui tu parerea..voia lucrurile exacte, nu le stiai sau nu ai inteles ce voia de fapt..iti spunea doar la revedere. Credeam ca nu vom ajunge sa intram in licenta, mai ales eu ca ma si angajasem si timpul meu era limitat. Nu puteam sa merg si la facultate, la munca si apoi la biblioteca sa studiez ca sa-mi pot face proiectul. Norocul, sau ghinionul, cum vreti s-o luati, a fost ca mi-am ales inca doua persoane pentru realizarea activitatii de seminar, un pic cam nepotrivite. Erau, de fapt sunt, persoane care cel putin 8 ore din intreaga zi stau cu capul in cartile/cursurile de la facultatea. Aveau timp..nu faceau nimic altceva, si din cauza ca tuturor ne era teama de materia respectiva, ele stateau cam zi si noapte sa caute informatii. Eu nu aveam atat de mult ca ele, nu puteam sa fac fata..insa nu conta, rautatea si invidia din sufletul lor le facea sa se comporte ca si cum ar fi fost superioare tuturor. M-am chinuit ingrozitor de tare, pentru ca incercam sa merg si eu cand se intalneau ca sa lucram impreauna in putinul timp pe care il aveam, apoi fugeam repede la munca si la facultate, urmand ca seara..noaptea..sa ma intorc la ele pentru a ma face sa ma simt vinovata ca ele isi dau interesul fata de mine, ca eu muncesc si imi iau bani..iar ele stau sa lucreze la proiect (asta cu toate ca fiecare avea parte lui, deci nu-mi faceau mie nimic).Stateau la doua statii de mine, dar efortul depus zilnic, stresul din cauza neindeplinirii corecte a activitatii, si cu vremea de afara, ma terminau. Dupa cateva luni tinute in acest ritm, am reusit sa castig increderea profei..eram vazuta mai bine decat colegele mele care incercau sa para cele mai bine puse la punct, chiar daca nimeni nu stia cat de frica imi era..de acum, imi era frica si de ele..nu doar de profa. Imi amintesc ca la una din sustinerile proiectului, vorbeam cu atat de multa incredere si convingere incat la sfarsitul seminarului m-au felicitat toti de modul in care am abordat lucrurile, inclusiv profa care zambea frumos la mine..lucru neintalnit la ea, mi-a zis ca am fost foarte tare. Nu ma asteptam la asta, din contra..credeam ca imi voi face colegele de ras, ele alocand mult mai mult timp pentru pregatire.

Pana la urma a trecut cu bine, la sfarsitul anului am avut un proiect de 200 de pagini (proiectul era intins pe ambele semestre)..nici un sfert din sfertului nu muncisem pentru licenta, cat am muncit pentru acel proiect, iar in ziua in care m-am prezentat pentru sustinerea lucrarii de licenta, in comisie era prezenta si aceasta profesoara care-mi vorbea de parca eram copilul ei..nicidecum nu mai era acea persoana dura pe care o cunoscusem in lunile anterioare.

Acum a inceput o perioada asemanatoare cu aceea, trebuie sa merg la munca (nu program intreg, dar oricum si drumul asta pe o vreme urata, e suficient), la facultate..examene la doua saptamani, lucrare de disertatie de facut, etc. Poate ar fi mai usor daca nu m-ar indispune vremea asta, ca ma trage atat de mult sa ma indrept spre casa la caldura..decat sa fac orice altceva..

6 comentarii:

  1. Anne curaj! O sa reusesti! Lasa vremea deoparte sa si faca rostul.Tu ai un proiect in fata pe care iti doresti sa-l realizezi.Bafta multa!Poate ca ai impresia ca nu-ti ajunge timpul,doar ti se pare.
    O saptamana reusita iti doresc!
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Darry :) O saptamana cat mai buna si tie! Pupici multi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anne, provocarile ne fac viata mai interesanta, cum a fost de proiectul pe care l-ai avut. Sunt sigur ca nu ti-ai dorit acea provocare dar acum esti mandra ca ai trecut-o cu bine. Sunt sigur de asemenea ca ti-ai dus limitele putin mai departe si asta este de departe cel mai interesant lucru in povestea ta. Legat de munca ce poti sa faci decat sa incerci sa-ti schimbi locul de munca daca nu te simti bine. Da, stiu, este mai usor de spus decat de facut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu spaimele-astea de profesori...nu stiu ce sa zic,draga mea. Nu sunt de acord cu ei! Chiar daca poate am insistat mai mult pe materia respectiva,tot am ramas cu un gust amar dupa tot! N-am pretuit-o mai mult! Sa fii dur,nu-seamna sa fii si drept.Am avut si eu o astfel de profesoara,ramasese necasatorita si ne teroriza pe noi...Nu suporta nimic! Nici nu te aprecia ca esti serios si ca te straduiesti mai mult,vroia perfectiune. Atat.Noroc ca s-au schimbat rapid treburile si am scapat. Din cauza acestui comportament,a pierdut.A ramas si singura toata viata! Oamenii extrem de pretentiosi sunt predispusi la asta!

    Sarutari sincere!
    L'automne

    RăspundețiȘtergere
  5. In primul rand felicitari pentru realizari si pentru curajul de care dai dovada...mult succes in continuare si incearca sa nu te mai gandesti la vremea aceasta urata...stim cu totii ca ne afecteaza, dar parca e un sentiment aparte cand reusim sa facem ceva bun ce mai nimeni nu realizeaza nu ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Te inteleg perfect Anne...tot ceea ce iti urez este putere de munca si incredere ca toate vor trece cu bine.

    RăspundețiȘtergere