Pagini

marți, 28 mai 2013

Sa tot cumperi

Pentru ca astazi este ziua tatalui meu si nu am avut timp sa cumpar ceva, aseara am dat fuguta in magazinul Unirii sa ii iau ceva. M-am uitat la inceput si la niste tricouri, numai ca la scurt timp, mi s-a luat ... multumita unei vanzatoare.

Dupa parerea mea, o vanzatoare ar trebui sa iti stimuleze intentia de cumpara, nu? Ei bine, cum nu toti suntem la fel ... comportamentul fiecaruia este diferit.Dar sa va spun despre ce este vorba, intru eu intr-un magazin din Unirii si ma uit la niste tricouri care erau impachetate pe o masa. Trec pe langa doua doamne vanzatoare care stau de vorba si imi vad de treaba. La scurt timp, una dintre ele vine la mine si ma intreaba daca ma poate ajuta. I-am raspuns ca nu, ii multumesc, doar ma uit. Ma intreaba, dar ce marime cautati? Ii spun frumos, ca nu stiu ... doar ma uit la ce marimi sunt disponibile (sa nu desfac zece tricouri aiurea).  Raspunsul nu a fost unul multumitor, ca insista si ma intreaba, dar ce marime poarta in general, uitandu-se la mine cu o privire de m-ar fi dat cu capul de toti peretii de acolo. Evident, ca i-am raspuns ... nu stiu (si in gandul meu, ai putea sa ma lasi in pace, cucoana? ). Mentionez ca nu am desfacut nici macar un tricou, implicit nu i-am dat de facut ceva in plus, sau sa o fi deranjat cu ceva.

La scurt timp am plecat, am gasit o alta iesire ca nu mai aveam chef s-o vad, imi crease deja o stare de bine, si ma gandeam cum sunt oamenii astia, fel si fel de oameni. 
Daca mergi intr-un magazin, interesat sa achizitonezi ceva si ceri ajutorul, de multe ori vine o persoana deranjata ca i-ai atras atentia din activitatea ei interesata, de a sta degeaba. Alteori, cum a fost cazul meu aseara, vine o duduie cu zambetul lipsa de pe chip, incercand sa afle ceva ce pur si simplu nu o interesa, mai ales ca eu am afirmat ca ma uit si nu ca as vrea neaparat sa si cumpar. In felul asta poate starni dorinta de a cumpara vreun produs? Pe mine sincer m-a enervat maxim, as fi vrut sa se opreasca cu intrebarile, imediat cum i-am zis ca nu vreau sa ma ajute, multumindu-i chiar pentru efortul depus ... era suficient.

Imi amintesc cand am fost ca intr-una din vacantele petrecute inafara tarii, am mers prin magazine sa cumparam lucruri pentru acasa si acolo era total altceva. Pe langa faptul ca doamnele erau foarte amabile si doritoare de a te ajuta, avand in vedere ca nu toate stiau engleza, iti creau o stare de bine doar prin prezenta.
La un moment dat, stiu ca am intrebat de o alta marime pentru o geaca, si tipa foarte amabila a stat si a cautat in tot magazinul, poate gaseste ceva ... dar fara s-o rugam, sau sa fie suparata, se vede pe chipul ei implicarea pentru a te face multumit.

Dar la noi, sa tot cumperi, nu-i asa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu