" Ce ai tu omule si nu e de la Dumnezeu"?
Ne gandim oare la asta, vreodata? Sincer, eu nu prea...rar, realizez acest lucru si multumesc pentru toate..spre nevrednicia mea.
In schimb, ma gandesc/constientizez ca pentru multe lucruri primite, platim cumva pentru efectul lor.. Si nu in fata lui Dumnezeu, ma raportez doar pe orizontala, la ideea ca atunci cand ne bucuram pentru ceva si la scurt timp, apare un factor disturbator care sa diminueze (sau poate chiar sa inlature) cumva acea placere/euforie. Cum e mai bine, Dumnezeu stie. El are raspunsurile toate, El stie de ce ne expune la astfel de situatii, ca nu-s degeaba sigur, dar parca uneori dor atat de rau ... si ne dorim atat de mult sa ne fie bine, tinem si cu dintii de starea de fericire...uitand ca nimeni nu a intrat in Imparatia Cerului, "nepregatit", si nu dupa o viata traita in desfatari.
Sa ne rugam sa le primim pe toate cu bucurie, sa nu cartim si sa ne ducem "corect" crucea.
Oare cum e mai bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu