Ce vreme

... si ce vremuri.

Privesc pe geam si vad ce trist pare totul. Ma simt de parca am fi intr-o zi de la inceputul toamnei, uitandu-ma insa la culoarea verde a copacilor si a trandafirilor infloriti, realizez ca este doar o zi ploioasa ... sau a fost, ca in curand se va asterne noaptea si nu voi mai vedea prea multe.

Maine mergem din nou la munca, si e asa de rau cand faci ceva ce nu iti place. Nu stiu daca asa e in toate partile, dar mie mi se pare foarte greu sa iti petreci timpul alaturi de oameni care traiesc sub influenta stresului si nu stiu cum sa isi lase nervii pe cei din jur, sa vezi cum se uita la tine ca la un nimic ... avand o atitudine si comportament de superioritate. Ma intreb uneori, cat de mult poate sa-ti creasca increderea si multumirea de sine, atunci cand adopti o postura de acest gen ... cu ce esti mai tare, mai influent in fata lui Dumnezeu?

Nu ne mai ajung banii, vrem sa avem cat mai mult si sa castigam numai noi, de parca am manca cu doua guri si am avea doua vieti. Intotdeauna cu cat castigi mai mult, cu atat ai mai multe griji/stres si la ce bun? 

Pe vremuri, oamenii simpli erau mai fericiti, chiar daca nu aveau deschidere spre informatie si traiau in lumea lor, noi suntem mai presus de tot si toate?