De mic copil, am fost impresionata de acesti copii care sunt abandonati in orfelinate.
Cu siguranta este foarte greu sa cresti fara parinti, chiar si fara unii adoptivi, pentru ca uneori pot lua locul unor parinti adevarati, si sa ofere dragoste si protectie unui suflet omenesc. Cunosc cazuri cand parintii adoptivi erau mai apropiati si iubiti de catre copii, decat ar fi fost, poate, parintii buni.
Cu timpul, visam sa pot avea grija de un orfelinat, sau o casa de copii, sa stau printre copii si sa-i ajut atunci cand au nevoie. Ma vedeam asa ca un om, care vine sa le ofere ceva, si ei sa se bucure si sa ma iubeasca. Apoi, am constientizat ca este foarte greu, e nevoie de foarte multi bani, de care nu dispuneam, insa am zis ca macar de un copil sa am grija.
Mai tarziu, am aflat multe pareri contra legat de asta, si am vazut concret cateva cazuri care mi-au fist ca exemple (negative), si acum sunt intr-o incertitudine ... pe o parte mi-as dori, dar pe de alta parte, sunt rezervata. Voi reveni pe acest subiect, ca sunt mai mult de zis.
De fapt, am ajuns sa ma gandesc la acest subiect, la copiii abandonati, in urma unei discutii de ieri de la munca, in care povestea cineva ca s-a uitat cu o seara in urma, la Antena 3 la o emisiune unde era invitata Nadine, care dezvaluia informatii din viata ei de copil, abandonata fiind alaturi de inca doi frati (sper sa fi retinut corect, numarul fratilor) si lasata intr-un oferlinat. Spunea ea, ca uneori erau oameni care veneau sa-i ia putin din acel mediu, si le facea toate poftele, numai ca acest lucru era extrem de dureros.
Gandind din exterior, crezi ca poti face bine unui copil oferindu-i o zi altfel decat cea cu care este obisnuit, insa vazand lucrurile din ochii copilului in cauza, se pare ca este total diferit. Recunosc, ca nu mi-a trecut niciodata prin cap aceasta posibilitate, pentru ca nu stiam ca de fapt atunci cand se intorc la orfelinat, sunt chinuiti de gandul ca au plecat din " rai"si s-au intors in "iad".
Acum ca am auzit si asta, inteleg reactia cu care se confrunta, e absolut normala ... insa, nici nu stii cum sa faci ca sa fie bine. Intentia de a oferi clipe placute unui copil abandonat este buna, dar rezultatul ei nu este unul favorabil. Dar daca ii lasam sa stea izolati acolo, confruntandu-se (probabil) de multe ori cu persoane ingrijioare care nu fac asta decat ca pentru un job, fara sa puna suflet si sa se gandeasca la faptul ca stau cu niste copii care au nevoie de atentie si protectie, care poate uneori sunt afectati psihic de situatia prin care trec si au nevoie de ajutor, tot nu e bine.
Voi ce parere aveti? A-ti lua un copil din orfelinat pentru a-l scoate la o plimbare sau considerati ca e mai bine sa stea in continuare in mediul in care traiesc, asteptand sa ajunga la varsta in care se pot descurca singuri si vor iesi, ori de cate ori vor vrea, la plimbare sau alte locatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu