Uneori e bine sa fi trezit

Ce placuta e starea de confort, acea stare din care nu vrei sa iesi, nu vrei sa-ti depasesti limitele pentru a nu iesi din acea zona care iti ofera siguranta a tot ceea ce faci, nu-i asa?

E  bine sa stai linistit, relaxat, sa nu trebuiasca sa te confrunti cu ceva care ti-ar strica starea de bine, dar uneori cred ca e bine sa se intample ceva, care sa te ajute sa constientizezi ca esti intr-o stare de plafonare si te complaci situatiei, pentru ca ti-e bine.

Recunosc, traiesc uneori acest sentiment de constientizare a situatiei mele, a modului in care-mi desfasor activitatile zilnice, dar din pacate nu-l pot pastra mult timp si revin la vechile mele obiceiuri, pastrandu-mi starea de confort. E mai simplu sa stai asa, fara sa actionezi in vreun fel, pentru a evita diversele situatii la care vei fi supus ulterior, dar nu cred ca poti sta asa pentru tot restul vietii (sau poti, dar este in defavoarea ta, pentru ca rezultatul alegerilor facute va avea repercursiuni ce se vor vedea pe termen lung).

Nu am o stima de sine ridicata, dar consider ca sunt o persoana constiincioasa ce se implica in ceea ce face si nu-si bate joc de nimic din ceea ce face. Pentru moment, aceasta idee mi-a fost spulberata, am constientizat ca e posibil sa fie doar in aparenta, sa fie doar in capul meu aceasta parere, fiind total diferita de modul in care ma vad oamenii cu care-mi petrec cel mai mult timp din saptamana. De ce asta? Pai simplu, ce ar trebui sa gandesc cand lumea din jurul meu primeste o hartie prin care este informata de marirea salariului si la mine nu ajunge nimic? Pentru moment am incercat sa-mi pastrez calmul, si sa pastrez o mica speranta ca voi primi si eu (eram precum cersetorii aia care intind mana, sperand ca vor primi ceva), dar din pacate si acea ultima speranta s-a spulberat. Eram foarte dezamagita, si incercam sa gandesc la rece, cum ar trebui sa procedez? Sa cer explicatii despre situatie sau sa accept situatia fara a-mi arata nemultumirea? Cat timp am stat sa ma decid, mi-au trecut multe idei prin cap ... am constientizat multe lucruri, si m-am gandit chiar sa-mi dau demisia.

Eram revoltata pentru faptul ca nu primeam nicio informatie, sa mi se spuna care era situatia ... nu s-a aprobat pentru toata lumea, nu merit, sunt pe lista de disponibilizari, orice...inteleg, doar sa mi se comunice vreun mesaj.

Mai tarziu, am aflat ca de fapt e posibil sa se fi amestecat printre altele, dar sa nu-mi fac griji, ca pentru toti s-a aprobat, etc. 

Ramane de vazut ce se va intampla in continuare, dar oricum ce s-a intamplat astazi a fost precum un dus rece care sa ma trezeasca din starea de letargie in care eram.

Nu sunt rea de fel, si incerc sa inteleg ca se strecoara greseli, se pierd/incurca hartii, dar unele lucruri isi lasa amprenta asupra ta, oricat de mult refuzi asta. Poate ar fi trebuit sa nu gandesc prea mult situatia asta si s-o iau ca atare, dar cred ca poate avea multe intelesuri si apoi...poate nu degeaba s-a intamplat asa.

 Sunt impacata ca am facut tot ce am putut pentru ca lucrurile sa mearga bine, am lasat de la mine in multe cazuri si am inchis ochii la multe nedreptati, dar poate e momentul sa fac altceva cu viata mea, poate locul meu este in alta parte si trebuie sa fac ceva pentru a-l gasi, nu?

In concluzie, e bine sa fi trezit uneori din visarea profunda in care te afli, doar asa vezi lucruri care-ti stau in fata, dar esti prea ocupat cu altele pentru a le vedea. Corect?