Pagini

vineri, 26 iulie 2013

Smulgatorul de inimi

        Scrisa de Boris Vian, aceasta carte, "Smulgatorul de inimi" mi-a fost recomandata de catre o colega ce a participat la o intalnire cu Horatiu Malaele, unde l-a intrebat care este autorul lui preferat. Raspunsul este evident, Boris Vian. Ea, fiind o admiratoare a acestui actor/regizor a fost foarte interesata sa isi cumpere carti scrise de acest autor mentionat si mi-a recomandat doua dintre cartile pe care ea le-a citit, mai exact cea amintita si "Spuma zilelor".

Am inceput cu "Smulgatorul de inimi" ca pe aceasta mi-a adus-o prima, si pot sa spun ca este o carte cu putine pagini, dar din care nu am ramas cu nimic. Povestea este una simpla, a unei mamei care ajunge obsedata de cresterea celor 3 copiii, care isi alunga sotul pe care il acuza de suferintele facerii si care la un moment dat, crede ca exista riscul pentru cei trei prunci sa pateasca ceva in orice imprejurare. Ajunge sa se hraneasca cu mancare degradata, pentru ca sa le dea ce e bun celor mici, le confectioneaza custi unde sa doarma si isi spala copiii asa cum o fac animalele (crezand ca si apa le poate face rau).
Din aceasta poveste face parte si un psihiatru, gol pe dinauntru, care vine in sat in momentul nasterii Clementinei (mama celor 3 copiii), si incearca sa descopere vietile celor din jur pentru a-si potoli setea de cunoastere.

Personal, nu recomand aceasta carte, decat daca sunteti curiosi in mod express sau daca simtiti ca vreti sa va convingeti personal de modul in care este prezentata de catre autor, aceasta carte, altfel ... sunt multe carti care merita atentie.

Acum m-am apucat de altceva, si imi place foarte mult, voi reveni cu informatii despre aceasta ... dar ma intreb, daca ulterior sa continui cu "Spuma zilelor", sau nu. Voi ce ziceti?



2 comentarii:

  1. Eu n-am intalnit pana acum un autor care sa scrie o carte pe gustul meu si una care sa imi displaca.
    Ori imi place, ori nu-mi place...

    RăspundețiȘtergere
  2. Este o poveste de dragoste frumoasa si trista, stilul e la fel de bizar! Mie nu-mi pare rau ca am citit-o.
    Melinda

    RăspundețiȘtergere