Adevarat?
Mie mi se intampla frecvent sa gandesc ca anumite lucruri ca se vor intampla, si constant cu stupoare ca de putine ori este asa cum ma astept, de cele mai multe ori, cand nici nu imi trece prin cap ceva ... se intampla.
Pentru ca se presupune ca iti cunosti prietenii, sau cel putin oamenii din jurul tau, te astepti sa primesti cadou de la cateva persoane care le consideri apropiate, atunci cand este ziua ta. Toate bune si frumoase, daca nu te lovesti de surprize, si constati ca prietenii la care te asteptai sa te surprinda placut, nu o fac ... iar de la oamenii care au probleme financiare, din putinul lor ... se gandesc si la tine.
Am avut ieri o surpriza mai mult decat placuta, o fosta colega de master care este in cautarea unui loc de munca, mi-a facut ieri un cadou imens ... nu imi venea sa cred. Ne-am vazut in parcul Tineretului, sa mergem la o scurta plimbare (cum am facut si cu o saptamana in urma), iar la un moment dat mi-a dat din gentuta ei, doua carti. Mi-a umplut sufletul de bucurie, dar in acelasi timp de tristete ... ma durea faptul ca din banii ei impartiti pe categorii, in functie de cheltuielile pe care le are, a luat sa imi faca mie un cadou. Mi le-a dat cu multa bucurie, se vedea in ochii nerabdarea de a-i impartasi pareri in urma citirii lor, spunandu-mi ca ea crede ca Dumnezeu a indrumat-o ce sa imi cumpere.
M-a pus foarte mult pe ganduri aceasta situatie, si nu m-a impiedicat sa realizez ca o prietena de-a noastra comuna (colega si de munca), a trecut peste ziua mea, spunandu-mi saptamana trecuta ca ea nu s-a sinchisit sa imi ia ceva. Nu m-am suparat pentru asta, nu e nimeni obligat sa faca nimic daca nu simte ca trebuie sa faca, dar sincer as fi preferat sa mearga pe burta si sa nu faca nicio referire la asta, pentru ca au durut acele cuvinte. Refuz sa imi amintesc cum am procedat eu anii anteriori de ziua ei, nu fac cadouri pentru a primi ceva inapoi, prefer doar sa imi spui un simplu La Multi Ani, ca ma bucur mai mult de faptul ca ti-ai amintit.
V-ati lovit de astfel de cazuri?
Am avut ieri o surpriza mai mult decat placuta, o fosta colega de master care este in cautarea unui loc de munca, mi-a facut ieri un cadou imens ... nu imi venea sa cred. Ne-am vazut in parcul Tineretului, sa mergem la o scurta plimbare (cum am facut si cu o saptamana in urma), iar la un moment dat mi-a dat din gentuta ei, doua carti. Mi-a umplut sufletul de bucurie, dar in acelasi timp de tristete ... ma durea faptul ca din banii ei impartiti pe categorii, in functie de cheltuielile pe care le are, a luat sa imi faca mie un cadou. Mi le-a dat cu multa bucurie, se vedea in ochii nerabdarea de a-i impartasi pareri in urma citirii lor, spunandu-mi ca ea crede ca Dumnezeu a indrumat-o ce sa imi cumpere.
M-a pus foarte mult pe ganduri aceasta situatie, si nu m-a impiedicat sa realizez ca o prietena de-a noastra comuna (colega si de munca), a trecut peste ziua mea, spunandu-mi saptamana trecuta ca ea nu s-a sinchisit sa imi ia ceva. Nu m-am suparat pentru asta, nu e nimeni obligat sa faca nimic daca nu simte ca trebuie sa faca, dar sincer as fi preferat sa mearga pe burta si sa nu faca nicio referire la asta, pentru ca au durut acele cuvinte. Refuz sa imi amintesc cum am procedat eu anii anteriori de ziua ei, nu fac cadouri pentru a primi ceva inapoi, prefer doar sa imi spui un simplu La Multi Ani, ca ma bucur mai mult de faptul ca ti-ai amintit.
V-ati lovit de astfel de cazuri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu