Imi amintesc ca acum 10 ani, am terminat liceul. Cand era nebunia mai mare, am dat si eu admitere la ASE ... examen la matematica si geografie, concurenta, emotii, etc. Am terminat facultatea, am continuat cu master, am absolvit cu 10, m-am angajat in banca ... om multumit ma simteam.
A trecut timpul repede, am ajuns in impas realizand ca nu imi place ce fac, ca nu fac fata efortului ce trebuie sa-l depun, nefiind dispusa sa calc pe nimeni in picioare ca sa ajung sus. De aici, analizand, ce sanse aveam pentru viitor?
Nu-mi placea nimic, oamenii erau impulsivi (evit sa fac alte afirmatii mai dure), munca nu era apreciata, cu cat aveai mai multa implicare cu atat aveai mai multe sanse sa "ti-o iei" (pentru ca tre sa fie intotdeauna un tap ispasitor), stresul era peste nivelul suportabil, unde am fi putut merge in continuare? Intrucat, ne asteptam la o perioada incarcata, de lucrat in weekend, neplatit, si apoi probabil sa primim un sut in fund, pentru ca se vinde banca, deci sansele de a ramane in viitor, nu-s mari...m-au facut sa las armele jos.
Aceste previziuni insotite de realitatea grea, m-au facut sa ma gandesc din timp ce fac ... ce accept din tot ce mi se intampla si am zis ca nu-s dispusa sa ma autodistrug pentru nimic, asa ca ... o iau de la capat in momentele cele mai bune.
Daca acum 10 ani cand am dat eu admiterea la ASE, era concurenta mare, iar acum se intra cu concurs de dosare, m-am gandit eu (fara sa imi dau seama la momentul respectiv) sa merg pe acelasi trend ... ma duc unde e mai mare nebunie, la Carol Davila. Astfel, din toamna voi fi din nou, studenta, voi petrece mult timp pe bancile facultatile, intrucat am renuntat la job-ul meu in banca, mai am de mers 20 de zile in preaviz si gata ... s-a terminat o perioada de aproape 5 ani de primit nedreptate si bataie de joc.
Mi s-au pus multe intrebari pe tema asta din partea celor din jur, mi s-a comunicat ca un job in banca este superior unui job ca asistent medical (cu toate ca poate nu ma interesa), insa alegerea imi apartine ... fiecare isi doreste altceva de la viata...eu nu vreau bani, nu vreau sa fac fata unui stil business, prefer sa traiesc pe buget redus, ajutand pe cei de langa mine ... sunt convinsa ca acolo Sus, Cineva, ma va ajuta si o sa imi duc crucea pana la capat.
Va doresc tuturor, sa reusiti sa descoperiti ce vreti si sa aveti puterea sa va urmati dorintele, intrucat o viata avem si timpul inapoi nu-l mai putem da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu