O luam de la capat

Uneori avem de ales..alteori nu, dar oare e bine s-o iei de la capat?

Consider ca da, in cazul meu asa a fost...am reusit " sa iau taurul de coarne" si sa spun gata, multor aspecte urate legate de munca intr-o corporatie, urmand  ca de acum sa o iau pe alt drum.

De multe ori, cand ma simteam la capatul puterilor si extenuata de bataia de joc a multor persoane cu care imi petreceam zilele de munca, imi imaginam cum merg cu demisia si o las asa sa cada deasupra tastaturii, fara sa spun nimic (de obicei, rugam sa imi semneze ceva si lasam o hartie, veneam sa cer o parere, etc.). Acest vis, m-a ajutat Dumnezeu sa-l indeplinesc si pe 7 august am mers la sefa, cu teama, recunosc, procedand exact cum gandisem anterior. 

Ma aflam in lateralul sefei mele, asa ca nu ma putea  privi in ochi, dar nu a avut nicio incercare..s-a uitat la foaie a stat cateva secunde, eu asteptam o reactie, si nu mi-a zis decat sa mergem sa discutam.
Am auzit din nou multe din exagerarile pe care mi le spunea si inainte, nimic care sa ma determine sa raman ... dar oricum, imi doream sa plec si nu sa rezolv nimic din nemultumirile avute pentru a-mi continua activitatea acolo. Nu a vrut sa-mi semneze (bine ca m-am dus cu o zi inainte de momentul cand socotisem ca trebuie sa vin 20 de zile in preaviz, pentru a-mi incheia socotelile pe 5 septembrie), mi-a zis ca ma lasa pana urmatoarea zi sa ma decid, ca nu e bine ce fac ... etc. (vrajeala).

A venit si ultima zi, am intrat in sedinta cu un asa-zis team leader (era titulara necesara pentru a i se mari salariul, fiind viitoarea fina a sefei) care era foarte nemultumita de comportamentul meu si de faptul ca am luat o astfel de decizie.. mai ales ca urma o perioada de testare a noului sistem ce se va implementa si trebuie sa se stea pana in noapte, eventual de venit in weekend. Mi s-a comunicat sincer acest lucru, mi-a zis ca nu mi se poate ascunde ca dupa implementarea sistemului nu or sa aiba loc un rand de concedieri, dar poate totusi mai stau...macar pana mi-as gasi altceva.
 In timpul discutiei cu team-lead-erul a aparut si sefa mai mare, care m-a intrebat ce decizie am luat, m-am razgandit? Evident, raspunsul a fost Nu..voi pleca...ulterior, discutia a decurs intr-un mod asteptat, cu cateva concluzii legate de mine (ca intr-adevar nu sunt pentru acolo si alte cuvinte de vrajeala maxima, cunoastem stilul si nu ma mira nimic).

Mi-a semnat demisia, cu forta nu ma putea tine si a urmat o perioada de 20 de zile de preaviz, cu nimic diferite de restul zilelor petrecute in acea corporatie.

Ultima zi a fost una foarte fericita...alergam pe acolo de bucurie, asteptand sa treaca putinul timpul ramas. Am primit destul de multe cadouri, venite pe bucatele din partea colegelor cu care am comunicat fara probleme...nu am primit un cadou de la intreaga echipa, de la sefele mele (cu titulatura asta, ca asa..fiecare se considera un mic sef si se manifesta ca atare)...insa, nu ma asteptam si nu imi doream nimic..repulsia se intensificase atat de mult, incat nu-mi doream decat sa plec mai repede.

A venit si clipa mult asteptata, terminarea programului..mi-am luat la revedere de la toata lumea...mi-au dat lacrimile la cuvintele ce mi-au fost adresate de catre sefa de directie...si cand m-am despartit de colega ce m-a invatat sa tricotez, depanand cateva din amintiri pe pasarela de la metrou...urmand sa plang putin, cand am intrat in casa cu toate bagajele de la munca, constientizand ca s-a incheiat un capitol al vietii mele si am pus punct unei perioade de aproape 5 ani intr-o corporatie.

Aceste zile au fost urmate de o calatorie in Malta, neprogramata la momentul luarii biletelor, sa fie dupa inchierea socotelilor cu locul de munca...toate sunt asezate cu un scop si vin la timpul lor...dar sigur, pe mine m-a ajutat sa nu ma gandesc prea mult la nimic din perioada anterioara.

Voi sunteti multumiti de locul de munca? V-ati gandit sa faceti o schimbare?