Zilele trecute la o lucrare practica (seminarii cum stiam ca se numesc in ASE), intr-o mica pauza ni se expune urmatoarea situatie: "ne intra in cabinet un pacient, diagnosticat cu cancer in faza terminala, ce prezinta multe edeme, datorate unei cantitati mici de albumina existente in organism. In cabinet, avem albumina, "la discretie", deci nu avem niciun impediment din punct de vedere al celor necesare.
Intrebarea adresata era, daca i-am administra albumina (pentru a incerca echilibrarea)? Din doua grupe, aproximativ 25 de studenti, doar doua persoane au raspuns favorabil. Evident, urmatoarele intrebari au fost, "de ce ati dat la medicina? Daca era vorba de un membru al familie, ati fi procedat la fel?"
Consider, extrem de importante aceste intrebari, respectiv, situatia in sine. Fiecare dintre noi este liber sa faca alegeri, fiecare dintre noi are un anumit bagaj genetic, cunostinte si experienta acumulata, dar uitam ca suntem creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", chipul l-am primit, insa asemanatoarea o dobandim prin faptele noastre.
Oare avem dreptul sa decidem, in mod indirect, ce se va intampla cu viata celor care ne calca pragul cabinetului?
Cum s-ar desfasura lucrurile, daca am tine cont, mai mult, de comunicarea interumana, de influenta psihosomatica pe care am putea avea-o, in relationarea cu ceilalti?
Sunt multe intrebari, poate multe si fara niciun raspuns, dar poate daca vom constientiza cat de multe stau in mainile noastre, ale tuturor, cat de mult conteaza sa fim oameni (si cum asteptam ca ceilalti sa aiba un comportament agreabil, si nu numai, asa sa avem si noi fata de ei), cu mai multa vointa si interes, lucrurile s-ar (mai) schimba, in bine.
Daca totul in jurul nostru evolueaza, daca tehnica e in continua dezvoltare, noi de ce nu luptam sa ne imbunatatim, upgrad-am?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu