Pentru ca nu de putine ori, lucrurile grele parca tot vin, situatia parca se adanceste, cand tu astepti cu stress, rezolvarea ei. Aceasta situatie s-a manifestat si acum cateva zile.
Au fost momente in care simteam ca imi este foarte greu sa inaintez. Luam in calcul fel si fel de perspective, dar in loc sa gasesc o solutie, mai rau ma adanceam parca in situatie, pana cand am zis "pas". Astept sa vad ce imi rezerva ziua de maine si in functie de asta, voi decide la momentul respectiv.
La mijlocul lunii martie, ni s-a comunicat, din scurt, ca trebuie sa parasim camerele de camin. Din cauza COVID-ului aveam vacanta o saptamana (cea din saptamana cu Sf.Pasti se mutase acum). Am incercat sa vad daca este obligatorie aceasta decizie de a parasi camera de camin (avand in vedere ca stateam singura) dar din pacate, mi-a fost imposibil si am plecat la Bucuresti.
Dupa doua luni, cand masurile Ordonantei de urgenta erau modificate, relaxate, am aflat ca ar trebui sa ma decazez. Aceasta presupunea sa ma prezint intr-o anumita zi, din cursul saptamanii, sa stau maxim 8 ore pentru a-mi lua tot de acolo si sa ma intorc. In acest timp, fiind obligatorie si prezenta la cursurile online. Nu mai zic de faptul ca drumul mi-ar fi luat 14 ore dus-intors si masina personala, nu am.
O adevarata aventura, foarte multe scenarii si posibilitati in gasirea unei variante de a rezolva, dar nimic concret ce puteam decide.
M-a epuizat aceasta incercare de a gasi cea mai buna solutie si nu ma puteam deloc inzdraveni, constienta fiind ca pierd energia fara folos, iar efortul trebuia indreptat spre invatat, ca in doua saptamani incepe urmatoarea distractie: sesiunea online.
Cum strigam dupa ajutor atunci cand nu mai putem, asa am facut si eu. Cu lacrimi in ochi, am cerut ajutor Sf.Efrem cel Nou, rugandu-L sa ma indrume cum sa procedez, care e varianta cea mai buna pentru care sa optez. Mi-am luat gandul apoi, vazandu-mi de ce aveam de facut in momentul acela, asteptand vesti de la UMF legate de sesiunea ce urma, fiind sedinta in acea zi.
Pe dupa-amiaza, am fost contactata pe social media, de persoana care avea in mana toata problema mea. Marturisesc, cu mana pe mana, ca a fost o minune! Acest lucru era imposibil. Nici in cel mai optimist scenariu, acest lucru nu era posibil. A dat dovada de disponibilitate si deschidere manifestata pentru prima oara, asa cum nu credeam ca ar fi posibil. Aduc recunostinta si multumire, atat pe verticala, cat si pe orizontala!
A fost momentul in care mi-am amintit ca suntem in data de 5 mai, ziua de cinstire a Sf.Efrem cel Nou, zi in care in urma cu 4 ani (in aceeasi zi) a inceput schimbarea totala a vietii mele, a fost ziua in care a venit, sustinut, ideea de a urma Facultatea de Medicina.
Si inca o data, mi s-a amintit ca nu suntem singuri, ca ajutorul vine fix atunci cand avem nevoie..nu mai devreme, nu mai tarziu!
Voi ce problema ati rezolvat recent? Cum a venit rezolvarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu