Inaintam, incet

A mai trecut o perioada incarcata, o sesiune "altfel", cu mai multa incertitudine si stres, dar sa incercam sa ne raportam la partea buna a lucrurilor, aceea a faptului ca e mai bine asa, decat sa se fi inghetat anul universitar. Intotdeauna este loc de mai rau, nu?

S-a terminat "distractia" de aproape doua saptamani, dar ma simt epuizata si e atat de greu, cand tragi dupa tine lucruri care astepti sa vezi incotro se vor indrepta.

Sunt momente in care simt ca imi e foarte greu sa inaintez, dar cu toate astea, chiar si involuntar viata te conduce pana la un punct, cand esti nevoit sa decizi pe mai departe. In acest moment, las si eu lucrurile sa vedem directia lor de a se deplasa. Altceva oricum nu pot face, dar pe cat incerc sa le privesc detasat, nu pot.

Oare cum sa fac?