Cadou "ieftin"

Am auzit ieri de cazul unei tipe care îi dăruieşte, anul trecut, soţului ei un cadou de valoare. Acesta a constat în achiziţionarea unui ceas a cărui valoare se ridica la suma de 7500 RON (nu am scris greşit, nu este 750 RON, ci cu încă un zero la sfârşit), dar...surpriză, a fost luat apelând la împrumutul bancar, adică şi-a făcut un credit.

Trebuie să recunoaştem că nimeni nu s-ar supăra când ar primi un cadou scump, şi dacă nu prea te interesează de cel de la care l-ai primit, nu-ţi pasă că-l plăteşte încă aproape o dată prin acel credit, te mândreşti cu acel ceas şi aia e. Faza neplăcută este că de anul trecut, valoarea acelui ceas a scăzut la jumătate..aşa cum se întâmplă cu majoritatea produselor, nu-şi păstrează valoarea banilor daţi, ci doar eventual o valoare sentimentală.

Stăteam şi mă gândeam, încercând să găsesc o explicaţie, o motivaţie pentru care se merită să faci astfel de gesturi, mai ales că nu este vorba de o situaţie în care să câştigi 60 000 RON salariu, iar acea sumă dată pe ceas este o nimica toată, şi sincer nu prea am găsit-o.

Ceasul respectiv nu avea şi alte funcţii suplimentare, era doar un simplu ceas care valora foarte foarte mult, dar eu ştiu că indiferent ce fel de ceas ai la mână..ora tot 60 de minute are, minutul tot 60 de secunde, deci cu ce se diferenţiază unul foarte scump de unul normal?Când vorbim de alte produse, se poate întelege că mai au şi alte întrebuinţări, funcţii suplimentare, poate o durabilitate sau fiabilitate mai bun..dar în cazul ceasului, care să fie oare?