Din multele carti pe care le am pe lista de asteptare pentru a le citi, am inceput cu "Mama si sensul vietii" scrisa de Irvin D. Yalom, citisem cateva idei care mi-au placut si auzisem ca este buna cartea.
Acum ca m-am apucat de ea, nu stiu ce sa spun ... nu stiu daca impartasesc acelasi pareri cu cei care m-au indrumat s-o citesc. Nu afirm ca nu este o carte buna, in felul ei, poate este, insa pentru mine e prea ... nu stiu cum sa ii zic.
In primul rand, iubesc cartile care reusesc "sa ma prinda", sa fiu nerabdatoare sa descopar continuarea actiunii, sau daca nu, macar sa gasesc in ea idei cu substrat, pe care sa le vad cu un sambure de adevar si care m-ar ajuta, in sensul ca as constientiza anumite lucruri care in aparenta sunt banale, dar de fapt in spatele lor se ascunde un adevar.
Pana acum, nu am gasit niciuna din aceste variante in cartea mai sus mentionata si nu stiu daca sa mai continui, sau s-o las, avand multe altele de care vreau sa ma apuc.
Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?
Nu mi s-a intamplat de multe ori sa renunt la o carte inceputa...dar cand mi se intampla, o pun in biblioteca si ma gandesc ca daca acum nu a vorbit cu mine poate pe viitor o sa o faca..si revin la ea peste un timp :)
RăspundețiȘtergereAsa intentionez si eu sa fac, dar de cele mai multe ori, recunosc ca nu ma intorc asupra lor...mereu gasesc altceva :)
RăspundețiȘtergere